definiția natură definiție dex

natură

găsește rime pentru natură
Cuvinte apropiate: batură, datura, latură, latură, lătura, lătură, lătură, matura, mătura, mătură, mătură, nafură, napură, natră, natur, natural, natură, natură, năstura, pătură, satura, sătura

NATÚRĂ,

naturi, s.f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima. ♢ Științele naturii = științe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică și organică; științele naturale. Natură moartă = grup de obiecte mărunte, neînsuflețite, de uz curent (fructe, flori, vânat etc.), natură statică; p. ext. pictură care înfățișează un astfel de grup. ♢ Loc. adj. și adv. După natură = având ca model obiectele din realitate. ♢ În natură = a) (loc. adv.) în realitate, aievea, în persoană; b) (loc. adj. și adv.) în obiecte, în produse (nu în bani). 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul; Universul considerat ca o forță activă, creatoare, condusă după anumite legi. 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere, care rezulta din conformația sa și care o caracterizează, constituind esența sa; fel propriu de a fi al cuiva; fire, temperament. 4. Caracter specific al unui lucru, însușire caracteristică; calitate. ♢ Loc. adj. De natură să... = capabil să..., apt să..., potrivit să... ♢ Expr. Este în natura lucrurilor = este firesc, e de la sine înțeles. – Din fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia natură

NATÚRĂ

s. 1. făptură, fire, lume, univers. (Cântecul se răspândea peste întreaga ~.) 2. (PICT.) natură moartă = natură statică; natură statică v. natură moartă. 3. v. esență. 4. v. calitate. 5. v. factură. 6. v. conformație. 7. v. fire.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia natură

NATÚRĂ

s. v. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia natură

natúră

s. f., g.-d. art. natúrii; pl. natúri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia natură

NATÚR//Ă ~i

f. 1) Lumea fizică înconjurătoare în toată diversitatea manifestărilor ei; totalitatea ființelor și lucrurilor existente. ♢ ~ moartă a) grup de obiecte neînsuflețite, utilizabile; b) pictură reprezentând un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vânat etc.). Din (sau de la) ~ înnăscut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliște; peisaj. A admira ~a. ♢ În sânul ~ii departe de ceea ce este făcut de mâinile omului. 3) fig. Caracter specific; esență. ~a lucrurilor. 4): În ~ în produse (naturale sau create de om) ori în prestări de servicii. 5): După ~ după modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (în artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umană. ♢ Obișnuința este a doua ~ se spune despre o stare sau o acțiune cu care s-a obișnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ♢ Cărbune de ~ organică cărbune animal. (Lucrurile sunt) de așa ~ (lucrurile sunt) de așa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia natură

natúră (natúri),

s.f. – Fire, caracter. Lat. natura (sec. XVIII), și apoi din fr. nature. Apare pentru prima oară (I. Neculce) în forma nătură. – Der. (din fr.) natural, adj.; naturalețe, s.f.; naturalist, s.m.; naturaliza, vb.; naturalism, s.n.; denatura, vb.; supranatural, adj., după fr. surnaturel.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia natură

natúră (natúri),

s.f. – Fire, caracter. Lat. natura (sec. XVIII), și apoi din fr. nature. Apare pentru prima oară (I. Neculce) în forma nătură. – Der. (din fr.) natural, adj.; naturalețe, s.f.; naturalist, s.m.; naturaliza, vb.; naturalism, s.n.; denatura, vb.; supranatural, adj., după fr. surnaturel.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia natură

NATÚRĂ

s.f. 1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor și a formelor ei de mișcare; univers. ♦ Lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. ♢ Natură moartă = grup de lucruri neînsuflețite; pictură reprezentând un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia natură

NATÚRĂ

s. f. 1. universul în totalitatea sa. 2. lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. o științele ĩi = științele naturale; ~ moartă = pictură reprezentând lucruri neînsuflețite. 3. caracter, temperament; fire. 4. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. o de ~ să = capabil să..., apt să... (< lat. natura, fr. nature)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia natură

a face plata în natură

expr. (d. femei) a accepta întreținerea de raporturi sexuale cu un bărbat.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia natură
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar