Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția mustrare definiție dex
mustrare
găsește rime pentru
mustrare
Cuvinte apropiate:
mustoare
,
mustrare
MUSTRÁRE,
mustrări
,
s.f.
Acțiunea
de
a (se)
mustra
și
rezultatul
ei;
dojană
. ♦
Sancțiune
disciplinară
care
constă
în
notificarea
scrisă
făcută
unui
angajat
care nu și-a
îndeplinit
obligațiile
de
serviciu
și
căruia
i se
recomandă
să ia
măsuri
de
îndreptare
. ♢
Mustrare de
conștiință
= (mai
ales
la pl.)
părere
de
rău
,
remușcare
,
căință
. – V.
mustra
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mustrare
MUSTRÁRE
s.
1.
v.
certare
.
2.
v.
ceartă
.
3.
v.
regret
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mustrare
Mustrare
≠
laudă
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia mustrare
mustráre
s. f., g.-d.
art
.
mustrării
;
pl.
mustrări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mustrare
MUSTR//ÁRE ~ări
f.
1)
v.
A
MUSTRA
. 2)
Sancțiune
administrativă
disciplinară
aplicată
cuiva. /v.
a
mustra
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia mustrare
MUSTRARE
perdaf
,
probozeală
,
săpuneală
,
scărmăneală
,
șmotru
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia mustrare
MUSTRÁ,
mústru
,
vb. I. Tranz. și refl. (recipr.) A (se)
dojeni
, a(-și)
imputa
, a(-și)
reproșa
. ♢ Expr. (Tranz.)
A-l
mustra
(pe cineva)
cugetul
(sau
conștiința
)
= a avea
remușcări
, a se
căi
. – Lat.
monstrare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia mustrare
MUSTRÁ
vb. v.
certa
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mustrare
MUSTRÁ
vb. v.
blama
,
condamna
,
dezaproba
,
drăcui
,
înfiera
,
înjura
,
ocărî
,
proscrie
,
reproba
,
respinge
,
stigmatiza
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia mustrare
mustrá
vb., ind. prez. 1 sg.
mústru
,
2 sg.
mústri
,
3 sg. și pl.
mústră
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia mustrare
A MUSTRÁ mústru
tranz.
A
trata
cu
reproșuri
și
observații
aspre
; a
dojeni
.
♢ ~ pe cineva
cugetul
(
sau
conștiința
) a avea
remușcări
; a-i
părea
rău
pentru
faptele
comise
. /<lat.
monstrare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia mustrare
mustrá (mústru, át),
vb. – A
certa
, a
dojeni
, a
admonesta
. Lat.
monstrāre
(Pușcariu 1143;
Candrea
-
Dens
., 1188; REW 5665), cf. it.
mostrare,
cat., sp.,
port
.
mostrar.
Pentru
semantism
, cf. Șeineanu,
Semasiol.,
183. – Der.
mustrător
,
adj. (
reprobativ
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia mustrare
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK