definiția moralul definiție dex

moralul

găsește rime pentru moralul

MORÁL, -Ă,

morali, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Care aparține moralei, conduitei admise și practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conține o învățătură; moralizator. 2. Care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S.n. 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile. ♦ Curaj, tărie sufletească. ♢ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia moralul

MORÁL, -Ă,

morali, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Care aparține moralei, conduitei admise și practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. ♦ Care conține o învățătură; moralizator. 2. Care aparține psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S.n. 1. Ansamblul facultăților sufletești și spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziție sufletească temporară care privește puterea, dorința, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultățile. ♦ Curaj, tărie sufletească. ♢ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja. – Din lat. moralis, -e, fr. moral.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia moralul

MORÁL

adj. 1. etic. (O comportare ~.) 2. v. moralizator. 3. v. spiritual.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia moralul

Moral

≠ amoral, imoral, nemoral
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia moralul

morál

adj. m., pl. moráli; f. sg. morálă, pl. morále
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia moralul

morál

s. n., pl. moráluri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia moralul

MORÁL1 ~ă (~i, ~e)

1) Care ține de morală; referitor la morală. 2) Care conține o morală. 3) Care ține de lumea interioară a omului; referitor la spiritul omului. 4) Care corespunde moralei; în conformitate cu morală. /<lat. moralis, ~e, fr. moral
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia moralul

MORÁL2

n. 1) Ansamblu de calități psihice și spirituale ale unui om. 2) Stare de spirit, dispoziție sufletească; tărie de caracter. /<lat. moralis, ~e, fr. moral
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia moralul

morál (morálă),

adj. – Etic. Fr. moral. – Der. morală, s.f. (etică; dojană), din fr. morale; moralicesc, adj. (moral), înv., sec. XVIII; moralicește, adv. (moralmente); moralitate, s.f., din fr. moralité; moraliza, vb., din fr. moraliser; moralizator, adj., din fr. moralisateur; moralmente, adv., din fr. moralement; moralist, s.m., din fr. moraliste.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia moralul

MORÁL, -Ă

adj. 1. Conform principiilor moralei. ♦ Din care se trage o învățătură, didactic. 2. Referitor la psihic, spirit sau intelect; intelectual, spiritual. // s.n. Ansamblul facultăților psihice, spirituale. ♦ Stare de spirit, dispoziție sufletească. ♦ Curaj. [Cf. lat. moralis, fr. moral].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia moralul

MORÁL, -Ă

adj. 1. Conform principiilor moralei. ♦ Din care se trage o învățătură, didactic. 2. Referitor la psihic, spirit sau intelect; intelectual, spiritual. // s.n. Ansamblul facultăților psihice, spirituale. ♦ Stare de spirit, dispoziție sufletească. ♦ Curaj. [Cf. lat. moralis, fr. moral].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia moralul

MORÁL, -Ă

I. adj. 1. conform principiilor moralei. ♢ din care se trage o învățătură, didactic. 2. referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual. II. s. n. 1. ansamblul facultăților psihice, spirituale. 2. stare de spirit. ♢ curaj. (< lat. moralis, fr. moral)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia moralul

MORÁL, -Ă

I. adj. 1. conform principiilor moralei. ♢ din care se trage o învățătură, didactic. 2. referitor la psihic, spirit sau intelect, intelectual, spiritual. II. s. n. 1. ansamblul facultăților psihice, spirituale. 2. stare de spirit. ♢ curaj. (< lat. moralis, fr. moral)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia moralul
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar