moále
adj. –
1. Blînd,
blajin,
suav,
plăcut. –
2. Slab,
destins,
flasc. –
3. Debil,
lăsător. –
4. Leneș, trîndav,
greoi. – Mr., megl.
moale, istr.
mole. Lat.
mŏllis (Pușcariu 1101;
Candrea-
Dens., 1143; REW 5649), cf. it.
port.
molle, prov., v. fr.
mol, fr.
mou, cat.
moll, sp.
muelle. – Der.
moale, s.f. (
fontanelă);
moaleș, adj. (
flasc,
fleșcăit);
molan, s.m. (
leneș,
puturos,
om molatic;
pește, Cobitis barbatula), în
Banat, Olt. și Munt.;
molănete, s.m. (Olt., trîndav,
leneș);
molaș, s.m. (Trans.,
pește,
varietate de
mihalț,
Lota vulgaris);
molătate, s.f. (înv.,
moliciune);
molatic (var.
molatec), adj. (
moale,
suav;
delicat,
plăcut;
leneș,
insolent);
molău (var.
molîu), adj. (
moale,
leneș);
molătui, vb. refl. (
Maram., a se
distra);
moleșală, s.f. (
indolență,
lenevie);
moleși, vb. refl. (a se
înmuia);
moleșitor, adj. (care
moleșește);
molete (var.
moleț), s.m. (
pește, Cobitis barbatula);
moliciune (var. înv.
molăciune), s.f. (moleșală,
delicatețe,
suavitate;
indolență,
lene;
voluptate);
moloman, s.m. (Olt.,
leneș,
puturos);
moloșa, vb. refl. (a se
înmuia);
moloșag (var.
moleșag), s.n. (Mold., Trans.,
dezgheț,
timp umed și
călduros la
începutul primăverii);
mălăeț, adj. (
molișor,
fleșcăit,
răscopt), în
loc de *
molăeț, cf.
moleț, molău (după Cihac, II, 184; Weigand,
Jb., XVI, 78; Loewe 53;
Candrea și Scriban; din
mălai,
imposibil semantic);
moleață, s.f. (
moliciune), cf. sp.
mollez (Giuglea,
LL, I, 178;
Candrea-
Dens., 1145
îl explică prin lat. *
mollitia, cf. REW 5650);
molcel, adj. (
molișor), pe care
Candrea-
Dens., 114
îl derivă din lat.
mollicellus. Cf.
muia, moină.