definiția mobil definiție dex

mobil

găsește rime pentru mobil
Cuvinte apropiate: imobil, imobil, mobil, mobil, mobil, mobila, mobilă, mobile, mobili, mobilo, monil, nobil

MOBÍL, -Ă,

mobili, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat. ♢ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S.n. Corp în mișcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare. 4. S.n. Cauză determinantă a unei acțiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. și: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.

MOBÍL, -Ă,

mobili, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat. ♢ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S.n. Corp în mișcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare. 4. S.n. Cauză determinantă a unei acțiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. și: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.

MOBÍL, -Ă,

mobili, -e, adj., s.n. 1. Adj. Care se mișcă, se deplasează sau care poate fi mișcat, deplasat. ♢ Bunuri mobile sau avere mobilă = avere constând din obiecte care se pot transporta dintr-un loc în altul. 2. S.n. Corp în mișcare. 3. Adj. Nestabil; schimbător, variabil. ♦ (Despre ochi, privire, figură) Care își schimbă ușor expresia; care este mereu în mișcare. 4. S.n. Cauză determinantă a unei acțiuni; impuls, imbold, scop, obiectiv. [Pl. și: (4) mobiluri] – Din fr. mobile, lat. mobilis.

MOBÍL

adj., s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauză.

MOBÍL

adj., s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauză.

MOBÍL

adj., s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauză.

Mobil

fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimbător

Mobil

fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimbător

Mobil

fix, imobil, neclintit, stabil, statornic, nemobil, neschimbător

mobíl1

s. n., pl. mobíle/mobíluri

mobíl1

s. n., pl. mobíle/mobíluri

mobíl2

(jur. și móbil) adj. m., pl. mobíli; f. sg. mobílă, pl. mobíle

mobíl2

(jur. și móbil) adj. m., pl. mobíli; f. sg. mobílă, pl. mobíle

mobíl1

s. n., pl. mobíle/mobíluri

mobíl2

(jur. și móbil) adj. m., pl. mobíli; f. sg. mobílă, pl. mobíle

MOBÍL2 ~e

n. 1) Factor ce determină desfășurarea unei acțiuni; impuls; imbold. 2) Corp în mișcare. /<fr. mobile, lat. mobilis

MOBÍL2 ~e

n. 1) Factor ce determină desfășurarea unei acțiuni; impuls; imbold. 2) Corp în mișcare. /<fr. mobile, lat. mobilis

MOBÍL1 ~ă (~i, ~e)

1) Care se mișcă sau care poate fi mișcat; mișcător. Bunuri ~e. Trupe ~e. 2) Care este în continuă schimbare; instabil; schimbător; variabil. 3) fig. (despre față) Care își schimbă mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se mișcă mereu. /<fr. mobile, lat. mobilis

MOBÍL1 ~ă (~i, ~e)

1) Care se mișcă sau care poate fi mișcat; mișcător. Bunuri ~e. Trupe ~e. 2) Care este în continuă schimbare; instabil; schimbător; variabil. 3) fig. (despre față) Care își schimbă mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se mișcă mereu. /<fr. mobile, lat. mobilis

MOBÍL2 ~e

n. 1) Factor ce determină desfășurarea unei acțiuni; impuls; imbold. 2) Corp în mișcare. /<fr. mobile, lat. mobilis

MOBÍL1 ~ă (~i, ~e)

1) Care se mișcă sau care poate fi mișcat; mișcător. Bunuri ~e. Trupe ~e. 2) Care este în continuă schimbare; instabil; schimbător; variabil. 3) fig. (despre față) Care își schimbă mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se mișcă mereu. /<fr. mobile, lat. mobilis

MOBÍL, -Ă

adj. 1. Care se mișcă sau se poate mișca. 2. Schimbător, nestatornic. ♦ (Despre fața omului) Care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) care este în continuă mișcare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi moțiune3 [în DN]. // s.n. Cauză determinantă a unei acțiuni; motiv. // (Și în forma mobili-, mobilo-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „care nu este fix”, „mobil”, „mișcător”. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].

MOBÍL, -Ă

adj. 1. Care se mișcă sau se poate mișca. 2. Schimbător, nestatornic. ♦ (Despre fața omului) Care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) care este în continuă mișcare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi moțiune3 [în DN]. // s.n. Cauză determinantă a unei acțiuni; motiv. // (Și în forma mobili-, mobilo-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „care nu este fix”, „mobil”, „mișcător”. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].

MOBÍL, -Ă

adj. 1. Care se mișcă sau se poate mișca. 2. Schimbător, nestatornic. ♦ (Despre fața omului) Care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) care este în continuă mișcare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi moțiune3 [în DN]. // s.n. Cauză determinantă a unei acțiuni; motiv. // (Și în forma mobili-, mobilo-) Element prim și secund de compunere savantă cu semnificația „care nu este fix”, „mobil”, „mișcător”. [Cf. fr., it. mobile, lat. mobilis].

MOBÍL1, -Ă

I. adj. 1. care se mișcă sau se poate mișca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ♢ (despre fața omului) care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) în continuă mișcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moțiune2. II. s. n. 1. corp în mișcare. 2. cauză determinată a unei acțiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis)

MOBIL2(O)-, -MOBÍL

elem. „mobil, mișcător”. (< fr. mobil/o/-, -mobile, cf. lat. mobilis)

MOBIL2(O)-, -MOBÍL

elem. „mobil, mișcător”. (< fr. mobil/o/-, -mobile, cf. lat. mobilis)

MOBÍL1, -Ă

I. adj. 1. care se mișcă sau se poate mișca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ♢ (despre fața omului) care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) în continuă mișcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moțiune2. II. s. n. 1. corp în mișcare. 2. cauză determinată a unei acțiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis)

MOBÍL1, -Ă

I. adj. 1. care se mișcă sau se poate mișca. 2. schimbător, nestatornic; versatil. ♢ (despre fața omului) care își schimbă ușor expresia; (despre ochi) în continuă mișcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi moțiune2. II. s. n. 1. corp în mișcare. 2. cauză determinată a unei acțiuni; motiv. (< fr. mobile, lat. mobilis)

MOBIL2(O)-, -MOBÍL

elem. „mobil, mișcător”. (< fr. mobil/o/-, -mobile, cf. lat. mobilis)

PERPÉTUUM MÓBILE

subst. 1. Sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar, care ar fi capabilfuncționeze neîncetat, efectuând lucru mecanic sau producând energie, fărăprimească energie din exterior sau consumând numai din energia termică a unui singur corp, fără a se afla în contact și cu un alt corp mai rece decât primul. 2. Denumire dată unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate cu ritm rapid, alcătuite din note scurte și de valoare egală, a căror succesiune repetată lasă impresia unei mișcări continue. – Loc. lat.

perpétuum móbile

s. n.
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar