Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția miros definiție dex
miros
găsește rime pentru
miros
Cuvinte apropiate:
firos
,
măros
,
micos
,
mieros
,
mijos
,
milos
,
miras
,
miron
,
miros
,
miros
,
miros
,
miros
,
mirosi
,
mițos
,
moros
,
piros
MIRÓS,
(
1, 2
)
mirosuri
,
(
3
)
miroase
,
s.n.
l.
Unul
dintre
cele
cinci
simțuri
cu care
sunt
înzestrați
oamenii
și unele
animale
, prin care
organismul
primește
informații
asupra
proprietăților
chimice
ale
unor
substanțe
care
emană
vapori
;
capacitate
de a
percepe
și
deosebi
aceste
emanații
;
olfacție
. ♦ Fig.
Perspicacitate
,
intuiție
,
sagacitate
.
2.
Emanație
plăcută
sau
neplăcută
pe care o
exală
unele
corpuri
;
proprietate
a unor
substanțe
de a
produce
asemenea
emanații
;
senzație
pe care o
produce
această
emanație
asupra
simțului
olfactiv
.
3.
(Mai
ales
la pl.)
Condiment
,
mirodenie
. [Acc. și:
míros
] – Din
mirosi
(
derivat
regresiv
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia miros
MIRÓS,
(
1, 2
)
mirosuri
,
(
3
)
miroase
,
s.n.
l.
Unul
dintre
cele
cinci
simțuri
cu care
sunt
înzestrați
oamenii
și unele
animale
, prin care
organismul
primește
informații
asupra
proprietăților
chimice
ale
unor
substanțe
care
emană
vapori
;
capacitate
de a
percepe
și
deosebi
aceste
emanații
;
olfacție
. ♦ Fig.
Perspicacitate
,
intuiție
,
sagacitate
.
2.
Emanație
plăcută
sau
neplăcută
pe care o
exală
unele
corpuri
;
proprietate
a unor
substanțe
de a
produce
asemenea
emanații
;
senzație
pe care o
produce
această
emanație
asupra
simțului
olfactiv
.
3.
(Mai
ales
la pl.)
Condiment
,
mirodenie
. [Acc. și:
míros
] – Din
mirosi
(
derivat
regresiv
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia miros
MIRÓS,
(
1, 2
)
mirosuri
,
(
3
)
miroase
,
s.n.
l.
Unul
dintre
cele
cinci
simțuri
cu care
sunt
înzestrați
oamenii
și unele
animale
, prin care
organismul
primește
informații
asupra
proprietăților
chimice
ale
unor
substanțe
care
emană
vapori
;
capacitate
de a
percepe
și
deosebi
aceste
emanații
;
olfacție
. ♦ Fig.
Perspicacitate
,
intuiție
,
sagacitate
.
2.
Emanație
plăcută
sau
neplăcută
pe care o
exală
unele
corpuri
;
proprietate
a unor
substanțe
de a
produce
asemenea
emanații
;
senzație
pe care o
produce
această
emanație
asupra
simțului
olfactiv
.
3.
(Mai
ales
la pl.)
Condiment
,
mirodenie
. [Acc. și:
míros
] – Din
mirosi
(
derivat
regresiv
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia miros
MIRÓS,
(
1, 2
)
mirosuri
,
(
3
)
miroase
,
s.n.
l.
Unul
dintre
cele
cinci
simțuri
cu care
sunt
înzestrați
oamenii
și unele
animale
, prin care
organismul
primește
informații
asupra
proprietăților
chimice
ale
unor
substanțe
care
emană
vapori
;
capacitate
de a
percepe
și
deosebi
aceste
emanații
;
olfacție
. ♦ Fig.
Perspicacitate
,
intuiție
,
sagacitate
.
2.
Emanație
plăcută
sau
neplăcută
pe care o
exală
unele
corpuri
;
proprietate
a unor
substanțe
de a
produce
asemenea
emanații
;
senzație
pe care o
produce
această
emanație
asupra
simțului
olfactiv
.
3.
(Mai
ales
la pl.)
Condiment
,
mirodenie
. [Acc. și:
míros
] – Din
mirosi
(
derivat
regresiv
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia miros
MIRÓS
s. v.
fler
,
perspicacitate
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia miros
MIRÓS
s. v.
fler
,
perspicacitate
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia miros
MIRÓS
s. (livr.)
olfacție
, (
rar
)
abur
,
abureală
, (înv.)
miroseală
,
mirosenie
,
odor
,
odorat
,
olm
.
(
Simțul
~
ului
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia miros
MIRÓS
s. (livr.)
olfacție
, (
rar
)
abur
,
abureală
, (înv.)
miroseală
,
mirosenie
,
odor
,
odorat
,
olm
.
(
Simțul
~
ului
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia miros
MIRÓS
s. v.
fler
,
perspicacitate
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia miros
MIRÓS
s. v.
fler
,
perspicacitate
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia miros
MIRÓS
s. (livr.)
olfacție
, (
rar
)
abur
,
abureală
, (înv.)
miroseală
,
mirosenie
,
odor
,
odorat
,
olm
.
(
Simțul
~
ului
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia miros
MIRÓS
s. (livr.)
olfacție
, (
rar
)
abur
,
abureală
, (înv.)
miroseală
,
mirosenie
,
odor
,
odorat
,
olm
.
(
Simțul
~
ului
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia miros
mirós
s. n., (
senzații
) pl.
mirósuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia miros
mirós
s. n., (
senzații
) pl.
mirósuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia miros
mirós
s. n., (
senzații
) pl.
mirósuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia miros
mirós
s. n., (
senzații
) pl.
mirósuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia miros
MIRÓS ~uri
n.
1)
Simț
prin care
organismul
percepe
și
deosebește
diferite
emanații
,
răspândite
în
aer
de unele
substanțe
sau
corpuri
. 2)
Emanație
plăcută
sau
neplăcută
,
răspândită
în
mediul
înconjurător
de unele
substanțe
și
corpuri
.
~ de
trandafir
.
/v.
a
mirosi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia miros
MIRÓS ~uri
n.
1)
Simț
prin care
organismul
percepe
și
deosebește
diferite
emanații
,
răspândite
în
aer
de unele
substanțe
sau
corpuri
. 2)
Emanație
plăcută
sau
neplăcută
,
răspândită
în
mediul
înconjurător
de unele
substanțe
și
corpuri
.
~ de
trandafir
.
/v.
a
mirosi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia miros
MIRÓS ~uri
n.
1)
Simț
prin care
organismul
percepe
și
deosebește
diferite
emanații
,
răspândite
în
aer
de unele
substanțe
sau
corpuri
. 2)
Emanație
plăcută
sau
neplăcută
,
răspândită
în
mediul
înconjurător
de unele
substanțe
și
corpuri
.
~ de
trandafir
.
/v.
a
mirosi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia miros
MIRÓS ~uri
n.
1)
Simț
prin care
organismul
percepe
și
deosebește
diferite
emanații
,
răspândite
în
aer
de unele
substanțe
sau
corpuri
. 2)
Emanație
plăcută
sau
neplăcută
,
răspândită
în
mediul
înconjurător
de unele
substanțe
și
corpuri
.
~ de
trandafir
.
/v.
a
mirosi
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia miros
MIROÁSE
s. pl. v.
aromat
,
condiment
,
ingredient
,
mirodenie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia miros
miroáse
(
condimente
) s. n. pl.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia miros
MIROSÍ,
mirós,
vb.
IV
.
1.
Tranz. și intranz. A
simți
, a
percepe
un miros (
2
). ♦ Tranz. A
apropia
nasul
de ceva sau de cineva
pentru
a
percepe
un miros (
2
).
2.
Intranz. A avea (și a
răspândi
) un miros (
2
). ♢ Expr.
Miroase
a... =
prevestește
,
anunța
(ceva).
3.
Tranz. și intranz. Fig. (Fam.) A
presimți
, a
bănui
. ♦ Tranz. A
dibui
, a
simți
prezența
cuiva sau a ceva. [Var.: (pop.)
amirosí
vb.
IV
] – Din sl.
mirosati.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia miros
MIROSÍ
vb.
1.
(înv.) a
odora
.
(
Flori
care ~
îmbietor
.)
2.
a
duhni
, a
puți
, (prin Mold.) a se
auzi
, (Mold.) a
duhli
, (înv.) a
duhori
. (~
a
băutură
.)
3.
(înv. și
reg
.) a(-i)
puți
.
(Îi ~ a
câine
.)
4.
a
adulmeca
, (
rar
) a
puncta
, (
reg
.) a
mușina
, a
mușlui
, a
ulma
, a
vetri
, (Munt. și Olt.) a
mâșâi
, (înv.) a
adulma
.
(
Ogarul
~
vânatul
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia miros
MIROSÍ
vb. v.
anticipa
,
bănui
,
crede
,
ghici
,
gândi
,
imagina
,
intui
,
închipui
,
întrezări
,
presimți
,
presupune
,
prevedea
,
simți
,
socoti
,
ști
,
visa
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia miros
mirosí
vb., ind. prez. 1 sg.
mirós,
3 sg.
miroáse
,
3 pl.
mirós/
miroáse
,
imperf. 3 sg.
miroseá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
miroásă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia miros
A MIRÓSI
1
pers
. 3
miroáse
intranz. (
despre
substanțe
,
corpuri
,
plante
etc.)
A avea sau a
răspândi
un miros.
Floarea
miroase
. ♢
Miroase
a
(
ceva
) a
exista
semne
(de ceva); a
prevesti
(ceva).
Nu
miroase
a
bine
e
semn
rău
. /<sl.
mirosati
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia miros
A MIROSÍ
2
mirós
tranz.
1) A
simți
cu
ajutorul
mirosului
; a
percepe
prin
simțul
mirosului
. 2) A
examina
cu
ajutorul
nasului
(
pentru
a
percepe
un miros). 3)
fig.
A
simți
din
timp
(prin
intuiție
); a
presimți
. 4)
(
despre
animale
)
A
descoperi
cu
ajutorul
mirosului
; a
adulmeca
. /<sl.
mirosati
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia miros
mirosí (mirós, mirosít),
vb. –
1.
A
exala
miros. –
2.
A
percepe
mirosul
. –
3.
A
adulmeca
. – Var.
amirosi
, (a)mirosesc.
Megl.
mirises, mirisiri.
Ngr. μυρώνω,
aorist
ἐμύρωσα „a
parfuma
” (
Graur
,
BL,
IV
, 102; Pușcariu,
Lr.,
260), cf. v sb.
mirisati
(Vasmer,
Gr.,
99), bg.
mirisati, mirosati
(
sec
. XVII). Der. din sl. (Tiktin;
Candrea
) nu e o
ipoteză
necesară
.
Completat
de
amirosi
, este un cuvînt de
uz
general
(ALR, I, 77). – Cf.
mir
.
Der.
miros,
s.n. (
odor
,
parfum
;
olfacție
),
postverbal
, sau
direct
din ngr. μύρωσις „
ungere
” (Roesler 573; Murnu 37);
miroseală
,
s.f. (înv.,
mir
;
odor
,
parfum
);
mirosenie
,
s.f. (înv.,
mir
; înv.,
parfum
);
miroseață
,
s.f. (
parfum
);
mirositor
,
adj. (
parfumat
,
odorant
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia miros
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK