Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția minți definiție dex
minți
găsește rime pentru
minți
Cuvinte apropiate:
linți
,
minei
,
mini
,
minți
,
mințit
,
miți
MINȚÍ,
mint
, vb.
IV
.
1.
Intranz. A
face
afirmații
care
denaturează
în
mod
intenționat
adevărul
, a
spune
minciuni
. ♢ Expr. (Fam.)
Minte
de
stinge
(sau
de
stă
soarele
-n
loc
, de-ți
stă
ceasul
, de-ngheață
apele
), se
spune
despre
un
om
foarte
mincinos
.
2.
Tranz. A
induce
în
eroare
pe cineva; a
înșela
. ♢ Expr.
A-și minți
foamea
= a-și
potoli
temporar
foamea
cu
mâncare
puțină
. ♦
Spec
. A
înșela
în
dragoste
pe cineva. – Lat.
mentiri
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia minți
MINȚÍ
vb.
1.
(fam. fig.) a se
bărbieri
.
(Nu mai ~
atâta
!)
2.
(
reg
. și fam.) a
minciuni
, (fam.) a
tromboni
.
(Te
rog
să nu
mă
~!)
3.
v.
înșela
. (I-a ~ cu
vorbe
frumoase
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia minți
mințí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
mint
, imperf. 3 sg.
mințeá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
míntă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia minți
A MINȚÍ mint 1.
tranz.
A
induce
în
eroare
(
recurgând
la
minciuni
); a
face
să ia un
neadevăr
drept
adevăr
; a
înșela
; a
păcăli
; a
amăgi
. 2.
intranz.
A
spune
minciuni
; a fi
mincinos
; a
amăgi
. /<lat.
mentiri
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia minți
mințí (mințít, mințít),
vb. – A
spune
minciuni
. – Megl.
mint
,
istr.
mintu.
Lat.
mentĭre
(Pușcariu 1088;
Candrea
-
Dens
., 1135; REW 5510), cf. it.
mentire,
prov., fr., cat., sp.,
port
.
mentir.
Cf.
minciună
. – Der.
nemințit
,
adj. (care nu a
fost
dezmințit
nici
contrazis
);
desminți,
vb. (a
contrazice
),
format
după fr.
démentir
;
mințitor
,
adj. (
mincinos
), cuvînt
rar
,
formație
internă
a
rom
., pe care REW 5511 o
derivă
din lat.
mentitor.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia minți
a
(
nu
)
-l
duce
capu /
mintea
expr.
a (
nu
) fi
inteligent
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia minți
a avea mintea-n colțuri
expr. (adol. perior.)
a fi
prost
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia minți
a-i bese mintea
expr.
a
vorbi
prostii
, a fi
penibil
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia minți
a-i bubui
(cuiva)
mintea
expr. (iron.)
a avea
idei
sau
propuneri
extravagante
; a
vorbi
prostii
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia minți
A MINȚI
a
aburi
, a o
arde
în
terțe
, a
arunca
jargoane
, a se
bărbieri
, a se
căca
pe el, a se
căca
împrăștiat
, a o da în
tango
(
cu cineva
), a
duce
, a
duce
cu
cobza
/ cu
iordanul
/ cu
muia
/ cu
preșul
/ cu
zăhărelul
, a se
face
broască
la
pământ
, a
îndruga
verzi
și
uscate
, a
mânca
căcat
/
ciuperci
/
praz
/
rahat
, a minți de
îngheață
apele
/ de
stinge
, a minți (
pe cineva
) la
obraz
, a pune
bărbi
/
calupul
/
perucă
(
cuiva
), a-i pune (
cuiva
)
mintea
pe
bigudiuri
, a
răspândi
bășini
, a
scoate
panglici
pe
nas
, a
spune
gogoși
/ ocabele, a
tăia
piroane
, a
tromboni
, a
turna
gogoși
, a se ține de
goange
/
iordane
, a
umbla
cu
cioara
vopsită
, a
vinde
gogoși
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia minți
a nu-l ajuta mintea
expr.
a fi
înapoiat
mintal
; a fi
prost
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia minți
a-și aduna mințile
expr.
1.
a se
calma
2.
a-și pune în
ordine
gândurile
3.
a-și
veni
în
fire
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia minți
a-și bea mințile
expr.
a
bea
până la
inconștiență
sau
nebunie
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia minți
în toate mințile
expr.
lucid
,
treaz
;
sănătos
mintal
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia minți
la mintea cocoșului
expr.
logic
;
evident
,
vădit
; de la
sine
-nțeles.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia minți
MÍNTE,
minți
, s.f.
1.
Facultatea
de a
gândi
, de a
judeca
, de a
înțelege
;
rațiune
,
intelect
. ♢
Loc
. adj.
Cu
minte
= cu
judecată
normală
,
sănătoasă
;
p. ext.
înțelept
. ♢
Loc
. adj. și adv.
Fără
(de)
minte
=
nebun
;
nesocotit
,
nesăbuit
. ♢ Expr.
Ieșit
din minți
=
nebun
; care și-a
pierdut
cumpătul
.
A-și
ieși
din minți
= a
înnebuni
; a-și
pierde
cumpătul
.
Întreg
(sau
zdravăn
etc.)
la
minte
= cu
judecată
normală
,
sănătoasă
.
A fi în toate
mințile
= a fi în
deplinătatea
facultăților
mintale
; a fi
matur
.
A-și
pierde
mințile
(sau
mintea
) sau
a nu fi în toate
mințile
= a
înnebuni
sau a fi
nebun
.
A
învăța
pe cineva
minte
= a
pedepsi
pe cineva
pentru
a-l
face
să fie mai cu
judecată
.
A se
frământa
cu
mintea
sau
a-și
frământa
mintea
(sau
mințile
) = a se
gândi
mult
, a-și
bate
capul
.
A-și
aduna
mințile
= a nu mai fi
distrat
, a se
concentra
.
A-i
sta
(cuiva)
mintea
în
loc
, se
spune
când
cineva
rămâne
uluit
și nu mai
știe
ce să
facă
sau ce să
zică
. ♦
Gând
,
cuget
;
imaginație
;
memorie
. ♢ Expr.
A-i
veni
cineva în
minte
sau
a-i
trece
, a-i da, a-i
trăsni
cuiva
ceva
prin
minte
= a se
gândi
(dintr-o dată) la cineva sau la ceva.
A fi
dus
cu
mintea
(sau
cu
mințile
) = a fi
cufundat
în
gânduri
.
A avea
(pe cineva sau ceva)
în
minte
=
a)
a fi
preocupat
(de cineva sau de ceva);
b)
a avea
intenția
să
facă
ceva.
2.
Judecată
sănătoasă
,
mod
just
de a
raționa
;
înțelepciune
,
chibzuință
. ♢ Expr.
A-i
veni
(cuiva)
mințile
acasă
(sau
la
loc
, la
cap
) sau
a-și
băga
mințile
în
cap
= a
deveni
mai
înțelept
, mai
chibzuit
; a se
cuminți
.
A-și pune
mintea
cu cineva
= a
lua
în
serios
pe cineva (care nu
merită
).
A-i
lua
(sau
a-i
suci
, a-i
fura
)
cuiva
mintea
(sau
mințile
) = a
face
pe cineva să-și
piardă
judecata
, să nu mai
știe
ce
face
.
A
scoate
pe cineva din minți
=
a)
a
face
pe cineva să-și
piardă
judecata
sănătoasă
, a-l
zăpăci
;
b)
a
enerva
la
culme
, a
mânia
. ♦
Inteligență
,
istețime
,
iscusință
. ♢ Expr.
A
ajunge
(sau
a
cădea
, a fi
etc.)
în
mintea
copiilor
= a avea
judecata
slăbită
(din
cauza
bătrâneții
).
La
mintea
omului
(sau
a
cocoșului
) =
ușor
de
înțeles
,
clar
.
3.
Imaginație
,
fantezie
. – Lat.
mens, -ntis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia minți
MÍNTE
s. v.
carte
,
cultură
,
cunoștințe
,
instrucție
,
învățătură
,
pregătire
,
studii
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia minți
MÍNTE
s.
1.
gând
,
rațiune
.
(
Când
cu ~ n-ai
gândit
.)
2.
deșteptăciune
,
intelect
v.
inteligență
.
3.
cuget
,
gândire
,
intelect
,
judecată
,
rațiune
,
spirit
.
(
Operă
a ~
ții
.)
4.
v.
judecată
.
5.
judecată
,
rațiune
, (
rar
)
cunoștință
, (pop. și fam.)
glagore
, (înv.)
rezon
.
(O ~
normală
n-
ar
fi
făcut
asta.)
6.
judecată
,
raționament
,
rațiune
, (înv.)
socoată
,
socoteală
,
socotință
.
(
Iată
o ~
sănătoasă
!)
7.
v.
chibzuială
.
8.
v.
amintire
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia minți
mínte
s. f., g.-d.
art
.
mínții
;
pl.
minți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia minți
MÍN//TE ~ți
f.
1)
Facultate
a
omului
de a
gândi
și de a
înțelege
sensul
și
legătura
fenomenelor
;
intelect
;
judecată
;
rațiune
.
♢ Cu ~
cu
judecată
sănătoasă
;
înțelept
.
Fără
(de) ~
lipsit
de
rațiune
;
nebun
.
A-și
ieși
din ~ți
a-și
pierde
cumpătul
; a
înnebuni
.
A
învăța
pe cineva ~
a
dojeni
pe cineva cu
asprime
.
A-și
frământa
~
tea
(
sau
~țile
) a se
gândi
mult
la ceva; a-și
bate
capul
.
A-i
sta
cuiva ~
tea
în
loc
a
rămâne
uimit
,
uluit
.
La ~
tea
omului
(
sau
a
cocoșului
) pe
înțelesul
oricui
; de la
sine
înțeles
.
În
toată
~
tea
(
sau
cu ~
tea
întreagă
) cu
rațiunea
sănătoasă
.
A
prinde
la ~
a
dobândi
mai
multă
experiență
; a se
face
mai
înțelept
.
A-și pune ~
tea
cu cineva
a
lua
în
serios
pe cineva care nu
merită
. 2)
fig.
Individ
ca
ființă
națională
.
~
sănătoasă
. 3)
Facultate
a
creierului
care
permite
conservarea
,
recunoașterea
și
reproducerea
în
conștiință
a
experienței
din
trecut
(
fapte
,
evenimente
,
senzații
,
cunoștințe
etc.);
memorie
.
♢ A avea în ~
a
păstra
în
memorie
.
A ține ~
a nu
uita
. 4)
Judecată
sănătoasă
;
cap
.
♢ A-l (a nu-l)
ajunge
(
sau
a-l (a nu-l)
duce
) ~
tea
a avea (a nu avea)
destulă
înțelepciune
.
Fără
(de) ~
(
sau
~ți
)
lipsit
de
judecată
, de
înțelepciune
. 5)
rar
Capacitate
a
omului
de a-și
închipui
ceva;
închipuire
.
A-i
răsări
ceva în ~.
[G.-D.
minții
] /<lat.
mens, ~ntis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia minți
mínte (mínți),
s.f. –
Înțelegere
,
spirit
,
inteligență
,
rațiune
. – Mr.
minte
,
megl.
minti.
Lat.
mentem
(Pușcariu 1090;
Candrea
-
Dens
., 1132; REW 5496), cf.
alb
.
mënt
(Philippide, II, 647), it., sp.,
port
.
mente
, prov., fr., cat.
ment
.
– Der.
mintos
,
adj. (
inteligent
,
înțelept
, cu
minte
);
aminte
,
adv. (în
minte
, în
memorie
), mr.
aminte
;
aminti
,
vb. (a-și
aduce
în
memorie
; a
menționa
);
amintire
, s.f. (
aducere
-
aminte
;
memorie
);
amintitor
,
adj. (care
amintește
);
cuminte
,
adj. (
înțelept
,
agil
,
prudent
,
avizat
), cu prep.
cu
;
cuminți
,
vb. (a fi
cuminte
);
cumințenie
(var.
cuminție
), s.f. (
prudență
,
înțelepciune
,
înțelegere
);
mintesc
,
adj. (înv.,
mintal
);
cumințesc
,
adj. (
înțelept
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia minți
ȚINERE DE MÍNTE
s. v.
memorie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia minți
ȚINERE DE MÍNTE
s. v.
memorie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia minți
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK