mílă (míle),
s.f. –
1. Compasiune,
pietate. –
2. Grație,
ajutor divin. –
3. Pomană. – Mr.
nilă. Sl.
milŭ, f.
mila „
demn de
compasiune” (Miklosich,
Lexicon, 368; Cihac, II, 196; Berneker, II, 58; Tiktin). – Der.
milos, adj. (cu milă);
milog, s.m. (care
cerșește), cu suf. -
og, ca
olog, slăbănog, șontorog; milogi, vb. refl. (a
cere de
pomană; a se
ruga, a se
umili);
milogeală, s.f. (
cerșetorie);
milogie, s.f. (
cerșetorie);
milogime, s.f. (
mulțime de
milogi);
milui, vb. (a avea milă, a
compătimi; a da de
pomană);
nemiluit, adj. (care nu a
primit de
pomană;
nemilos,
neomenos;
excesiv,
enorm);
milosîrdie, s.f. (înv., milă), din sl.
milosrŭdije;
milosîrd, adj. (
milos), din sl.
milosrŭdŭ;
milosîrdi, vb. refl. (a avea milă), din sl.
milosrŭditi;
miloste, s.f. (înv., milă), din sl.
milostĭ;
milostenie, s.f. (
pomană,
caritate), din sl.
milostyni;
milostiv, adj. (
clement,
caritativ), din sl.
milostivŭ;
milostivă, s.f. (
avrămeasă,
Gratiola officinalis;
duh rău);
milostivenie, s.f. (
clemență, milă),
încrucișare între milostenie și
milostiv;
milostivi, vb. refl. (a avea milă, a
compătimi pe; refl., a
binevoi, a
catadicsi);
milostivnic, adj. (
milos);
nemilos, adj. (
inuman,
fără milă);
nemilostiv, adj. (
fără milă);
înmiloșa, vb. refl. (înv., a i se
face milă, a
catadicsi);
milcui, vb. refl. (a
cere, a
cerși), din bg.
milkam se, care
apare numai cu
sensul modern de „a se
răsfăța”;
milcuitură, s.f. (înv.,
implorare), din
milcui cu suf.
expresiv -și. Cf.
umili.