definiția mesterita definiție dex

mesterita

găsește rime pentru mesterita

MEȘTERÍ

, meșteresc, vb. IV. Tranz. 1. A executa, a face, a lucra; a prelucra. ♦ Tranz. și intranz. A lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva. 2. A pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi. – Din meșter.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mesterita

MEȘTERÍ

vb. v. aranja, executa, face, lucra, munci, potrivi, realiza, reface, regla, repara.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mesterita

meșterí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșterésc, imperf. 3 sg. meștereá; conj. prez. 3 sg. și pl. meștereáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mesterita

A MEȘTER//Í ~ésc

tranz. 1) A face cu îndemânare și pricepere (de meșter); a meșteșugi. ~ o masă. 2) rar A readuce la starea inițială; a repune în funcțiune; a drege; a repara; a tocmi. /Din meșter
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mesterita

MÉȘTERIȚĂ,

meșterițe, s.f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteríță] – Meșter + suf. -iță.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mesterita

MÉȘTERIȚĂ,

meșterițe, s.f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteríță] – Meșter + suf. -iță.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia mesterita

MÉȘTERIȚĂ

s. v. babă, vrăjitoare.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mesterita

MÉȘTERIȚĂ

s. v. babă, vrăjitoare.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia mesterita

méșteriță/meșteríță

s. f., g.-d. art. méșteriței/meșteríței; pl. méșterițe/meșteríțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mesterita

méșteriță/meșteríță

s. f., g.-d. art. méșteriței/meșteríței; pl. méșterițe/meșteríțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia mesterita

MÉȘTERIȚ//Ă ~e

f. pop. 1) Femeie pricepută, îndemânatică. 2) Femeie care știe să facă farmece, vrăji. [Acc. și meșteríță] /meșter + suf. ~iță
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mesterita

MÉȘTERIȚ//Ă ~e

f. pop. 1) Femeie pricepută, îndemânatică. 2) Femeie care știe să facă farmece, vrăji. [Acc. și meșteríță] /meșter + suf. ~iță
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia mesterita
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar