mátor (mátoră),
adj. – Bătrîn,
încărcat de
ani. – Var.
matur. Mr.
matur. Sl.
matorŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 190; Romansky 124; Conev 59), cf., bg., sb., cr., slov.
mator. Originea cuvîntului sl. nu este sigură: din lat.
materia după Berneker, II, 25, mai
probabil din lat.
maturus, ca în mr. (după Pușcariu 1052,
rom.
provine direct din lat.). E
dubletul lui
matur, adj. (
copt, În
toată firea),
sec. XIX, cu der.
maturitate, s.f., din fr.
maturité. – Der.
matori, vb. (
rar, a îmbătrîni);
matorie, s.f. (înv.,
vechime).