máslu (masluri),
s.n. –
Miruit,
împărtășanie. Sl.
maslo „
unsoare,
ulei” (Miklosich,
Slaw. Elem., 29; Miklosich,
Lexicon, 363; Cihac, II, 188; Berneker, II, 23), cf. bg., sb.
maslo „
ulei”, sb., cr.
masla „
maslu”. E
dubletul lui
maslă, s.f. (
semn la
cărțile de
joc,
culoare), cf.
rus.
masti „
culoare la
cărțile de
joc”,
față de sl.
mastiti „a
unge”. – Der.
măslui, vb. (a
trișa, a
însemna cărțile de
joc), cf. bg.
masljă „a
unge”;
măsluitor, s.m. (
trișor). – Cf.
măslin.