Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția majora definiție dex
majora
găsește rime pentru
majora
Cuvinte apropiate:
major
,
majora
,
majoran
,
majorat
,
masora
,
pajoră
MAJORÁ,
majorez
,
vb. I. Tranz. A
face
mai
mare
(un
preț
, un
impozit
, un
salariu
etc.); a
spori
. – Din fr.
majorer.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia majora
MAJORÁ
vb. a
crește
, a (se)
mări
, a (se)
ridica
, a (se)
scumpi
, a
spori
, a (se)
sui
, a (se)
urca
.
(A ~
prețul
;
prețurile
s-au ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia majora
A majora
≠ a
micșora
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia majora
majorá
vb., ind. prez. 1 sg.
majoréz
,
3 sg. și pl.
majoreáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia majora
A MAJOR//Á ~éz
tranz. (
prețuri
,
tarife
,
taxe
,
lefuri
etc.)
A
face
mai
mare
în
număr
,
volum
sau
intensitate
; a
mări
; a
spori
.
~
producția
/<fr.
majorer
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia majora
MAJORÁ
vb. I. tr.
A
mări
. a
spori
, a
urca
. [P.i.
-rez
. / < fr.
majorer
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia majora
MAJORÁ
vb. tr.
a
mări
, a
spori
, a
urca
. (< fr.
majorer
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia majora
DEGETĂRÚȚ,
degetăruți
,
s.m.
Plantă
erbacee
din
familia
primulaceelor
, cu
flori
albastre
-
violete
, în
formă
de
clopot
,
dispuse
câte
1-8 în
vârful
tulpinii
, care
crește
în
regiunile
muntoase
(
Soldanella
montana
).
–
Degetar
+ suf.
-
uț
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia majora
DEGETĂRÚȚ
s.
(
BOT
.)
1.
(
Soldanella
montana
)
(
reg
.)
cănăfior
,
degetărea
,
nejitnică
,
potiraș
,
măcrișul
-
caprei
.
2.
(
Soldanella
major
)
degetărel
,
potiraș
, (
reg
.)
măcrișul
-
caprei
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia majora
degetărúț
s. m., pl.
degetărúți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia majora
locotenént-majór
s. m., pl.
locotenénți
-
majóri
;
abr.
lt-maj
.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia majora
MAJÓR, -Ă,
majori
, -e,
adj.
1.
(
Despre
oameni
) Care a
împlinit
vârsta
legală
pentru
a
putea
beneficia
prin
lege
de
drepturi
civile
și
politice
depline
.
2.
Foarte
important
,
principal
. ♦ (
Log
.: în
sintagmele
)
Termen
major
=
predicatul
concluziei
unui
silogism
.
Premisă
majoră
=
premisă
care
conține
termenul
major
al
silogismului
.
3.
(Înv.;
Mil
.; în
sintagmele
)
Sergent
major
v.
sergent
.
Plutonier
major
(și
substantivat
, m.) v.
plutonier
.
4.
(Muz.; în
sintagma
)
Gamă
majoră
sau
mod
major
=
gamă
sau
mod
care
cuprinde
cinci
tonuri
și
două
semitonuri
. – Din fr.
majeur.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia majora
MAJÓR
adj., s.
1.
adj. (înv.)
vârstnic
.
(O
persoană
~.)
2.
s. v.
plutonier
major
.
3.
adj.
(MUZ.)
dur
.
(
Do
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia majora
MAJÓR
adj. v.
adânc
,
capital
,
considerabil
,
crucial
,
decisiv
,
esențial
,
fundamental
,
hotărâtor
,
important
,
însemnat
,
organic
,
primordial
,
profund
,
radical
,
serios
,
structural
,
substanțial
,
vital
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia majora
Major
≠
minor
,
minuscul
,
marginal
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia majora
majór
s. m., pl.
majóri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia majora
majór
adj. m., pl.
majóri
;
f. sg.
majóră,
pl.
majóre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia majora
MAJÓR ~ă (~i, ~e)
1)
(
despre
persoane
)
Care a
atins
vârsta
majoratului
. 2) Care se
caracterizează
prin
importanță
deosebită
;
foarte
important
. /<fr.
majeur,
major
.
lat.
major
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia majora
majór (majóră),
adj. – (Mai)
mare
. Lat.
maior
(
sec
. XIX) cu
pronunțarea
din fr.
majeur,
cf.
major
.
– Der. (din fr.)
majorat
, s.n.;
majoritate
,
s.f.;
majoritar
,
adj.;
majora,
vb. (a
mări
);
majordom
(var.
maiordom
), s.m.;
majusculă
(var.
maiusculă
), s.f.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia majora
MAJÓR, -Ă
adj.
1.
Ajuns
la
majorat
.
2.
Principal
, de
mare
importanță
.
3.
(
Muz.
)
Gamă
majoră
sau
mod
major
=
gamă
sau
mod
din
cinci
tonuri
și
două
semitonuri
,
situate
între
treptele
a
treia
și a
patra
, a
șaptea
și a
opta
.
4.
(
Log
.
)
Termen
major
=
predicatul
concluziei
unui
silogism
;
premisă
majoră
=
premisa
care
conține
termenul
major
. [< fr.
majeur
, cf. lat.
maior
–
comparativul
lui
magnus
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia majora
MAJÓR, -Ă
adj.
1. (
despre
oameni
)
ajuns
la
majorat
. 2.
principal
, de
mare
importanță
. o
caz
de
forță
~
ă
=
situație
,
eveniment
neașteptat
care
împiedică
pe cineva să
facă
un
anumit
lucru
. 3. (muz.)
mod
~ sau
gamă
~
ă
=
mod
sau
gamă
din
cinci
tonuri
și
două
semitonuri
(
între
treptele
III-
IV
și
VII
-
VIII
). 4. (
log
.)
termen
~ =
predicatul
concluziei
unui
silogism
;
premisă
~
ă
=
premisa
care
conține
termenul
major
. (< fr.
majeur
,
major
, lat.
maior
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia majora
PĂTLÁGINĂ,
pătlagini
, s.f.
Gen
de
plante
erbacee
cu
frunzele
de
obicei
ovale
,
dispuse
în
rozetă
la
baza
tulpinii
, cu
flori
grupate
în
spice
, de
culoare
roz
sau
albăstrui
,
folosite
în
medicină
datorită
unor
calități
expectorante
și a unor
proprietăți
care
accelerează
cicatrizarea
rănilor
(
Plantago
);
plantă
care
aparține
acestui
gen
. – Lat.
plantago
,
-
ginis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia majora
PĂTLÁGINĂ
s.
(
BOT
.)
1.
(
Plantago
major
)
(
reg
.)
minciună
,
iarba
-
bubei
,
iarbă
-de-
cale
,
iarbă
-
grasă
-de-
grădină
,
iarbă
-
mare
,
limba
-
boului
,
limba
-
oii
,
plăcințica
-
vacii
.
2.
(
Plantago
lanceolata
)
(
reg
.)
căruțele
(pl.),
limbariță
,
coada
-
șoricelului
,
iarba
-
tăieturii
,
limba
-
bălților
,
limba
-
broaștei
,
limba
-
oii
,
limba
-
șarpelui
.
3.
(
Plantago
media
)
(
reg
.)
iarbă
-de-
cale
,
limba
-
mânzului
,
limba
-
oii
.
4.
(
Plantago
gentianoides
)
(
reg
.)
limba
-
oii
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia majora
pătlágină
s. f. (
sil
.
-tla-
), g.-d.
art
.
pătláginii
;
pl.
pătlágini
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia majora
PĂTLÁGIN//Ă ~i
f.
Plantă
erbacee
cu
frunze
mari
,
ovale
,
dispuse
în
rozetă
, și cu
inflorescență
în
formă
de
spic
în
vârful
unei
codițe
lungi
,
folosită
în
scopuri
medicinale
. /<lat.
plantago
, ~ginis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia majora
plutoniér-majór
s. m. (
sil
-
ni
-
er
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia majora
POTIRÁȘ
2
s.m. v.
poteraș
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia majora
POTIRÁȘ
1
,
potirașe
,
s.n.
1.
Diminutiv
al lui
potir
.
2.
Mică
plantă
erbacee
cu
flori
albastre
-
violete
,
răspândită
în
regiunile
muntoase
(
Soldanella
major
).
–
Potir
+ suf.
-
aș
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia majora
POTIRÁȘ
s. v.
degetăruț
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia majora
POTIRÁȘ
s.
(
BOT
.;
Soldanella
major
)
v.
degetăruț
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia majora
potiráș
s. n., pl.
potiráșe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia majora
sergént-majór
s. m., pl.
sergénți
-
majóri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia majora
ȘTÉVIE
,
ștevii
, s.f.
Plantă
erbacee
cu
tulpină
puternică
, cu
frunze
ovale
,
comestibile
, a
cărei
rădăcină
este
folosită
în
medicină
pentru
proprietățile
ei
astringente
și
depurative
(
Rumex
patientia
)
. ♢ Compus:
ștevie
-de-
munte
=
plantă
erbacee
perenă
, cu
tulpina
înaltă
de 50-100 cm, cu
frunze
palmate
, cu
flori
mici
albe
-
roz
în
inflorescențe
(
Astrantia
major
)
. – Din sl.
štavije
, bg.
štavel
, scr.
štavlije
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia majora
ȘTÉVIE
s.
(
BOT
.)
1.
(
Rumex
patientia
)
măcrișul
calului
, (
reg
.)
urzica
-
raței
.
2.
(
Rumex
alpinus
)
(
reg
.)
urzica
-
raței
.
3.
(
Rumex
conglomeratus
)
măcrișul
calului
, (
reg
.)
brustan
,
dragavei
,
dragomir
.
4.
(
Rumex
crispus
)
dragavei
, (
reg
.)
crestățea
,
hrenuț
,
limba
-
boului
.
5.
(
Rumex
palustris
)
dragavei
,
dragaveică
,
măcriș
de
apă
.
6.
(
Rumex
sanguineus
)
(
reg
.)
dragavei
.
7.
(
Acetosa
pratensis
)
măcriș
.
8.
(
Astrantia
major
)
(
reg
.)
iurpăsătoare
,
cinstea
-
câmpului
,
faptul
-
mare
,
iarbă
-de-
orbalț
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia majora
ștévie
s. f. (
sil
.
-
vi
-e
),
art
.
ștévia
(
sil
.
-
vi
-a
), g.-d.
art
.
ștéviei
;
pl.
ștévii
,
art
.
ștéviile
(
sil
.
-
vi
-i-
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia majora
ȘTÉVI//E ~i
f.
Plantă
erbacee
legumicolă
,
cultivată
pentru
frunzele
mari
,
comestibile
,
folosită
și în
scopuri
medicinale
. [
Art
.
ștevia
; G.-D.
șteviei
;
Sil
.
-
vi
-e
] /<sl.
stavi
,
bulg.
štava
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia majora
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK