mătreáță (-éțe),
s.f. –
1. Epidermă descuamată de pe
pielea capului. –
2. Lintiță (Peplis portula). –
3. Plantă acvatică. –
4. Lichen (
Usnea barbata). – Var.
mătriță, s.f. (Trans.,
plantă, Zannichellia
palustris). Megl.
mătriță. Origine necunoscută. Nici
una dintre der.
propuse nu este
convingătoare. A
fost considerat drept der. al lui
mătură cu suf. -
eață și cu
sensul de „ceea ce se
scoate, se
separă la
curățat” (Cihac, II, 190; Philippide,
Principii, 63;
Iordan,
Dift., 56; Scriban). Der. de la un lat. *
matricia (
Candrea-
Dens., 1071; Spitzer,
Dacor., IV, 641; REW 5406;
Candrea),
atrăgătoare prin
paralelismul cu
mătrice, nu este
clară semantic. Nu sînt
posibile următoarele ipoteze (
legat cu it.
materasso ‹
arab.
matrah, cf. sp.
almadraque, după Tiktin; din lat.
tarmes „
car (entom.)”, cu
ajutorul unei
metateze a lui *
trămeață după Giuglea,
Dacor., III, 603; din gr. μαδάρος, după Diculescu,
Elementele, 479). E cuvînt de
uz comun (ALR, I, 11).