MĂR1, meri, s.m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine (Malus domestica). ♢ Măr pădureț = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente (Malus sylvestris). ♢ Expr. De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit. 2. Compus: mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; remf (Aristolochia clematitis); măr-gutui = gutui. – Lat. melus.
MĂR2, mere, s.n. 1. Fruct al mărului1, de formă rotundă-turtită și de diferite culori. ♢ Expr. (Adverbial) A bate (sau a face, a lăsa) măr (pe cineva) = a bate foarte tare (pe cineva). ♢ Compus: (reg.) măr-gutuie = gutuie. ♦ Mărul discordiei = cauza neînțelegerii sau a dușmăniei dintre mai multe persoane. 2. (În sintagma) Mărul lui Adam = proeminență a zgârciului tiroidian, vizibil la bărbați în partea anterioară a gâtului; nodul gâtului. – Lat. melum.
MĂR s. v. cartof.
MĂR s. v. cartof.
MĂR1 meri m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe-trandafirii și fructe comestibile. ♢ ~ pădureț măr sălbatic cu fructe mici și foarte acre. De florile ~ului fără nici un rost; în zadar. A trăi ca în flori de ~ a fi fericit. /<lat. melus
MĂR2 mére n. Fruct al mărului. Mere văratice. Mere tomnatice. ♢ A bate ~ (pe cineva) a bate foarte tare (pe cineva). ~ul lui Adam nodul gâtului. ~ul discordiei cauza neînțelegerii. Din afară ~ frumos și-năuntru găunos se spune pentru a atrage atenția asupra faptului, că aparențele pot fi înșelătoare. /<lat. melum
măr (meri), s.m. – Arbore fructifer (Pirus malus). – Megl., mr., istr. mer. Lat. melus, în loc de malus, cf. gr. μῆλον (Densusianu, Hlr., 71; Pușcariu 1023; Candrea-Dens., 1048; REW 5272; Meyer-Lübke , Ital. Gr., 27; Rosetti, I, 57), cf. alb. moljë (Philippide, II, 647), it. melo. – Der. măr, s.n.; mere, s.f. pl. (Banat, fructe); merișor (var. merișoară), s.m. (arbust; Pirus baccata; afin, Vaccinum vitas idaea); merar, s.m. (vînzător de mere); meret, s.n. (livadă de meri); meriș, s.n. (livadă cu meri); meriu, adj. (verde ca mărul).
MĂR-GUTÚI s. v. gutui.
MĂR-GUTÚI s. v. gutui.
MĂR-GUTÚIE s. v. gutuie.
MĂR-GUTÚIE s. v. gutuie.
MĂRUL-LÚPULUI s. v. curcubețea, curcubețică, dalac, omag, remf.
MĂRUL-LÚPULUI s. v. curcubețea, curcubețică, dalac, omag, remf.
mărul-lúpului (bot.) s. m.
mărul-lúpului (bot.) s. m.
mólia-mérelor s. f. (sil. -li-a)