lăúză (lăúze),
s.f. –
Femeie care
tocmai a
născut. – Var.
lăhuză, l(e)huză, cu der. ngr. λεχούσα, din gr. λεχώ, -ους „lăuză” (Roesler 571; Tiktin;
DAR), cf. tc.
löǵușa, bg.
lehusa, mr.
lihoană ‹ ngr. λεχῶνα (după Conev 59,
rom.
ar proveni din bg.). – Der.
lăuzie, s.f. (
naștere,
stare postnatală), din ngr. λεχουσία;
lăuzi, vb. (a se
scula după
naștere).