Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția lustru definiție dex
lustru
găsește rime pentru
lustru
Cuvinte apropiate:
austru
,
austru
,
ilustru
,
lustră
,
lustru
(s.n.),
lustru
(s.m.),
lustrui
,
lutru
,
mustru
LÚSTRU
1
s.n.
Strălucire
naturală
sau
obținută
prin
procedee
artificiale
a
suprafeței
unui
obiect
;
luciu
. ♢ Expr.
Sărăcie
cu lustru
=
sărăcie
mare
,
sărăcie
lucie
. ♦
Aspect
lucios
pe care
îl
capătă
unele
obiecte
,
stofe
etc. din
cauza
uzării
. ♦
Luciu
imprimat
fețelor
obiectelor
de
încălțăminte
printr-o
prelucrare
corespunzătoare
. ♦ Fig. (Peior.)
Spoială
,
strălucire
aparentă
;
superficialitate
. – Din fr.
lustre
,
it.
lustro.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia lustru
LÚSTRU
3
s.n. v.
lustră
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia lustru
LÚSTRU
2
,
lustri
,
s.m.
Interval
de
cinci
ani
. – Din fr.
lustre
,
lat.
lustrum.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia lustru
LÚSTRU
s.
1.
luciu
,
strălucire
, (înv.)
perdaf
.
(~ unei
suprafețe
.)
*
2.
(fig.)
pospăială
,
spoială
.
(~ de
cultură
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia lustru
lústru
(
strălucire
) s. n.,
art
.
lústrul
;
pl.
lústruri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia lustru
lústru
(
interval
) s. m.,
art
.
lústrul
;
pl.
lustri
,
art
.
lústrii
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia lustru
LÚSTRU
n.
1)
Strălucire
a
suprafeței
unui
obiect
,
obținută
prin
șlefuire
,
poleire
sau
frecare
. 2)
Luciu
pe care
îl
capătă
unele
obiecte
de
îmbrăcăminte
, din
cauza
uzării
. 3)
fig.
Strălucire
aparentă
care
produce
o
impresie
înșelătoare
;
spoială
;
poleială
;
pospăială
. [
Sil
.
lus
-tru
] /<fr.
lustre
, it.
lustro
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia lustru
lústru
s.n. –
Strălucire
,
luciu
. – Mr.
lustru
. It.
lustro,
parțial
prin tc.
lustro
„
cremă
de
ghete
”, cf. ngr. λοῦστρο „
strălucire
”. Der. în lat.
lustrum
(Pușcariu 1004) nu este
posibilă
. – Der.
lustragiu
, s.m. (cel ce
curăță
pantofii
), din tc.
lustraci
;
lustragerie
, s.f. (
loc
unde se
lustruiește
încălțămintea
);
lustrui
,
vb. (a da
pantofii
cu
cremă
; a
curăța
, a da
luciu
);
lustruială
, s.f. (
acțiunea
de a
lustrui
);
lustrină
, s.f. (
țesătură
lucioasă
), din fr.
lustrine
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia lustru
LÚSTRU
s.n.
v.
lustră
.
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia lustru
LÚSTRU
s.m.
1.
(
Ant
.
)
Sacrificiu
expiator
, care se
făcea
la
Roma
o dată la
cinci
ani
.
2.
Perioadă
de
timp
de
cinci
ani
. [< lat.
lustrum
, cf. fr.
lustre
, it.
lustro
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia lustru
LÚSTRU
2
s. n.
1.
strălucire
;
luciu
. 2. (fig.)
falsă
strălucire
;
superficialitate
. (< fr.
lustre
, it.
lustro
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia lustru
LÚSTRU
1
s. m.
1. (
ant
.)
procesiune
de
purificare
rituală
a unei
întinderi
(
cetate
,
ogor
,
ținut
), prin
înconjurarea
ei în
alai
ceremonial
, care se
făcea
la
Roma
o dată la
cinci
ani
. 2.
perioadă
de
cinci
ani
. (< fr.
lustre
, lat.
lustrum
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia lustru
LÚSTRĂ,
lustre
,
s.f.
Lampă
ornamentală
, cu mai
multe
brațe
,
suspendată
de
plafonul
unei
încăperi
. [Var.: (înv.)
lústru
s.n.] – Din fr.
lustre
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia lustru
LÚSTRĂ
s.f.
Lampă
ornamentală
cu mai
multe
brațe
, care se
atârnă
de
tavan
. [Var.
lustru
s.n. / < fr.
lustre
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia lustru
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK