definiția lupul definiție dex

a intra în gura lupului

expr. a avea de înfruntat o posibilă primejdie.

câine-lup

s. m., art. câinele-lup; pl. câini-lupi

CIREAȘA-LÚPULUI

s. v. beladonă, mătrăgună.

COADA-LÚPULUI

s. v. lumânare, lumânărică, salvie austriacă.

COLȚUL-LÚPULUI

s. v. brăbin, gura-lupului.

flămând ca un lup

expr. a fi foarte flămând.

gúra-lúpului

(bot. ) s. f., g.-d. art. gúrii-lúpului

gúră-de-lup

(med. ) s. f.

gúră-de-lup

(tehn. ) s. f., g.-d. art. gúrii-de-lup; pl. guri-de-lup

gură de lup

expr. (intl.) instrument metalic pentru forțarea ușilor sau a portierelor.

IARBA-LÚPULUI

s. v. iarba-ciutei.

LABA-LÚPULUI

s. v. piedicuță, talpa-gâștei.

LUP,

lupi, s.m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă (Canis lupus). ♢ Expr. Lup îmbrăcat în piele de oaie sau lup în pielea oii, se spune despre un om șiret, rău și prefăcut. A intrat lupu-n coșar = păzește-te de hoț. Vorbești de lup și lupul la ușă = vorbești despre cineva și acesta tocmai sosește. A da oile în paza lupului = a lăsa pe cineva la discreția dușmanilor. A avea urechi de lup = a auzi bine. A închide lupul în stână = a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă. A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. A înghiți (sau a mânca) ca (sau cât) lupul = a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie. A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea cu repeziciune. A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. A scăpa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situație foarte grea. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. ♦ Fig. Om hrăpăreț și crud. 2. Compuse: lupul-bălții = (Iht.) știucă; lup-de-mare = a) numele unei specii de focă; fig. marinar experimentat, încercat; b) specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu, de culoare brun-întunecat, cu partea ventrală albă în timpul iernii, care cuibărește în ținuturile nordice (Stercorarius pomarinus); c) (Iht.) lavrac; d) pește teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinți puternici (Anarchichas lupus); lupul-vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenușie, cu aripile și cu coada negre; sfrâncioc (Lanius excubitor); lupul-albinelor = gândăcel carnivor, frumos colorat cu negru, negru-albăstrui și roșu, care trăiește pe flori (Trichodes apiarius). 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor. 4. (Text.; în sintagmele) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac, care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat în prealabil. Lup destrămător = mașină de lucru folosită în filaturile de lână și de vigonia pentru destrămarea firelor și a țesăturilor, în vederea recuperării fibrelor și a reintroducerii lor în amestec. – Lat. lupus.

LUP

s. 1. (ZOOL.; Canis lupus) (Olt., Ban. și Tran-silv., eufemistic) spurc. 2. (ZOOL.) lupul-preriilor v. coiot. 3. (IHT.) lup-de-mare v. lavrac. 4. lupul-vrăbiilor v. sfrâncioc.

lup

s. m., pl. lupi

LUP ~i

m. Mamifer carnivor, asemănător câinelui, care are blană sură, cap mare cu bot ascuțit, gât gros și coadă stufoasă. ♢ ~ în piele de oaie om rău și nesincer. Vorbești de ~ și ~ul la ușă se zice când vorbești despre cineva și acesta tocmai atunci apare. A da oile în paza ~ului a lăsa pe cineva sau ceva la dispoziția răuvoitorilor. ~ul își schimbă părul, dar năravul ba deprinderile rele nu se uită (ușor). ~ bătrân om hâtru și cu experiență bogată. A scăpa ca din gura ~ului a scăpa cu greu dintr-o mare primejdie. A mânca ca un ~ a mânca mult și cu lăcomie. Foame de ~ foame mare. A se duce ca pe gură de ~ a dispărea repede și fără urme. Și ~ul sătul și oaia întreagă se spune când se face dreptate ambelor părți aflate în conflict. Iarna n-au mâncat-o ~ii iarna încă nu s-a sfârșit. 2): ~ul-bălții știucă. ~-de-mare a) pește marin cu dinți puternici; b) specie de focă; c) marinar experimentat. ~ul-vrăbiilor pasăre răpitoare cu spinarea cenușie, cu aripile și coada neagră. ~ marsupial mamifer carnivor, de talia unui câine, cu blană cenușie și cu dungi pe spate. 3) art. Constelație din emisfera sudică. /<lat. lupus

lup (lúpi),

s.m. – Animal sălbatic asemănător cu un cîine (Canis lupus). – Mr., megl., istr. lup. Lat. lŭpus (Pușcariu 1001; Candrea-Dens., 1028; REW 5173), cf. it. (lupo), sicil. lupu, prov. lop, fr. loup, cat. llob, sp., port. lobo. – Der. lupan, adj. (roșcat); lupan, s.m. (lupușor; nume de animale domestice cu părul roșcat); lupesc, adj. (de lup); lupește, adv. (ca lupii); lupărie, s.f. (loc plin cu lupi); lupei, s.m. (lup mic); lupoaică, s.f. (femela lupului); lupoaie (var. lupariță), s.f. (plantă, Orobanche ramosa). Lupare, pe care Bogrea, Dacor., IV, 830, îl derivă dintr-un lat. *lupalis, pare un cuvînt suspect.

lup-de-máre

(focă, marinar) s. m.

lupii!

interj. (adol., glum.) uite / trece o fată frumoasă!

lup îmbrăcat în piele de oaie

expr. om șiret / rău / ipocrit.

lup moralist

expr. (livr.) persoană care critică la alții defectele pe care el însuși le are.

LUPUL-ALBÍNELOR

s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.

lúpul-albínelor

(insectă) s. m.

LUPUL-BĂLȚII

s. v. știucă.

lúpul-bălții

(știucă) s. m.

lúpul-vrăbiilor

(pasăre) s. m.

MĂRUL-LÚPULUI

s. v. curcubețea, curcubețică, dalac, omag, remf.

mărul-lúpului

(bot.) s. m.

PĂR-DE-LÚP

s. v. țăpoșică.

PEȘTELÚP

s. v. avat.

PIPERUL-LÚPULUI

s. v. popilnic.

PIPERUL-LÚPULUI

s. v. tulichină.

pipérul-lúpului

s. m.

PUȘCA-LÚPULUI

s. v. garoafă, garofiță de grădină.

scânteiúța-lúpului

s. f.

SPINAREA-LÚPULUI

s. v. ferigă, ruginiță.

spinárea-lúpului

(bot.) s. f.

STRUGURUL-LÚPULUI

s. v. dalac.

TALPA-LÚPULUI

s. v. coada-mâței.

túrta-lúpului

s. f.