LOCATÁR, -Ă, locatari, -e, s.m. și f. Persoană care locuiește într-o casă (în calitate de chiriaș). – Din fr. locataire.
locatár s. m., pl. locatári
LOCATÁR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care locuiește stabil într-o casă sau într-un apartament (în calitate de chiriaș). /<fr. locataire
LOCATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care locuiește stabil într-un imobil. ♦ Posesor al unui contract de locație (1); chiriaș. [< fr. locataire].