Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția linii definiție dex
linii
găsește rime pentru
linii
Cuvinte apropiate:
linia
,
linie
,
linio
,
liniu
,
linți
,
ninii
a face o linie
expr. (
tox
.)
a
întinde
pulberea
de
cocaină
pe o
suprafață
plană
și
netedă
, cu
ajutorul
unei
coli
de
hârtie
sau a unei
lame
de
ras
, în
vederea
inhalării
ei printr-un
mic
cornet
de
hârtie
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia linii
cap de linie
expr. (deț.)
sfârșitul
perioadei
de
detenție
; data
eliberării
din
penitenciar
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia linii
LIN
1
,
lini
,
s.m.
Pește
cu
solzi
mărunți
, cu
corpul
gros
,
acoperit
de
mucus
, care
trăiește
prin
bălți
cu
apă
limpede
și nu
prea
adâncă
(
Tinca
tinca
).
– Din bg.
lin
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia linii
LIN
3
, -Ă,
lini
, -e,
adj.
1.
Care se
mișcă
sau se
desfășoară
în
mod
egal
,
fără
salturi
și
treceri
bruște
(și în
ritm
moderat
);
domol
,
liniștit
,
potolit
.
2.
(
Despre
drumuri
,
pante
etc.) Cu
înclinație
mică
,
ușor
de
urcat
sau de
străbătut
. ♦ (
Rar
;
despre
suprafețe
)
Neted
.
3.
(
Despre
sunete
)
Lipsit
de
intensitate
;
blând
,
potolit
. ♦ (
Poetic
;
despre
lumină
) Cu o
strălucire
domoală
,
blândă
,
odihnitoare
.
4.
Calm
,
liniștit
. – Lat.
lenus, -a
(=
lenis).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia linii
LIN
2
,
linuri
,
s.n.
1.
Vas
de
lemn
, de
tablă
sau de
beton
în
formă
de
jgheab
, în care se
adună
și se
storc
strugurii
.
2.
Vas
de
lemn
, de
tablă
sau de
beton
în care se pune la
fermentat
materia
primă
folosită
la
fabricarea
berii
, a
spirtului
etc.;
vas
,
cadă
de
doage
unde se
pun
la
fermentat
prunele
din care se
face
țuică
. – Din ngr.
linós.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia linii
LIN
adj. v.
blajin
,
blând
,
bun
,
domol
,
neted
,
pașnic
,
plat
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia linii
LIN
s.
călcătoare
,
jgheab
.
(~
pentru
mustuit
strugurii
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia linii
LIN
adj., adv.
1.
adj.
domol
,
ușor
, (înv.)
ușure
, (fig.)
blând
,
dulce
,
molatic
.
(O
pantă
~.)
2.
adj. v.
domol
.
3.
adv. v.
agale
.
4.
adj. v.
liniștit
.
5.
adj. v.
încet
.
6.
adj. v.
ușor
.
7.
adv. v.
ușor
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia linii
LIN
s. v.
acalmie
,
calm
,
liniște
,
pace
,
tăcere
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia linii
Lin
≠
abrupt
,
iute
,
priporos
,
prăpăstios
,
repede
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia linii
lin
(
vas
) s. n., pl.
línuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia linii
lin
adj. m., pl.
lini
;
f. sg.
línă
,
pl.
líne
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia linii
lin
(
pește
) s. m., pl.
lini
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia linii
LIN
2
~i
m
.
Pește
dulcicol
, de
talie
medie
, cu
corp
lat și
gros
, de
culoare
verzuie
-
roșcată
,
acoperit
cu
mucozitate
, cu
gură
mică
,
înzestrat
cu
două
mustăți
. /<bulg.
lin
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia linii
LIN
3
~uri
n.
1)
Vas
în
formă
de
jgheab
în care se
strivesc
strugurii
. 2)
Vas
mare
în care
fermentează
materia
primă
pentru
fabricarea
berii
sau a
spirtului
. /<ngr.
linos
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia linii
LIN
1
~ă (~i, ~e)
1)
și
adverbial
Care se
produce
fără
grabă
;
încet
;
domol
. 2)
(
despre
drumuri
,
pante
etc.)
Care este
puțin
înclinat
; cu
înclinație
mică
;
domol
. 3)
(
despre
sunete
)
Care este
lipsit
de
intensitate
. /<lat.
lenus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia linii
lin (línă),
adj. –
Liniștit
,
senin
,
pașnic
. Lat.
lĕnis
(Pușcariu 973;
Candrea
-
Dens
., 988; REW 4977;
Iordan
,
Dift.,
169; Rosetti, I, 107),
poate
prin
intermediul
unei var.
populare
*
lĕnus
, cf. it.
lene
, leno
(Battisti, III, 2201), prov.
le
, sp.
len
. Der.
liniște
, s.f. (
calm
,
pace
,
tăcere
), cu suf. sl. -
iște
(
probabil
der.
cult
, nu este cuvînt
pur
popular
);
liniști
,
vb. (a
potoli
, a
calma
);
liniștitor
,
adj. (care
liniștește
);
neliniștit
,
adj. (
fără
liniște
);
neliniști
, vb. (a
îngrijora
, a
conturba
);
neliniște
, s.f. (
îngrijorare
,
alarmă
,
lipsă
de
calm
);
neliniștitor
,
adj. (
îngrijorător
,
alarmant
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia linii
lin (-nuri),
s.n. –
Teasc
,
călcătoare
. Ngr. ληνός (Tiktin; Conev 38;
Candrea
; Gáldi 206), cf. bg.
lin
.
Der.
directă
din gr. (Roesler 571; Diculescu,
Elementele
, 460) nu este
posibilă
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia linii
lin (líni),
s.m. –
Pește
(
Tinca
vulgaris
). – Mr. (
inar
). Sl.
linĭ
(Miklosich,
Slaw. Elem.
, 28; Miklosich,
Lexicon
,
337; Cihac, II, 171; Conev 63), cf. sb.
linj,
ceh
.
lin
,
pol
.
lin
,
rus
.
lini
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia linii
LIN-
v.
lino
-
.
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia linii
LÍNIE,
linii
, s.f.
1.
Trăsătură
simplă
și
continuă
(de
forma
unui
fir
)
făcută
pe o
suprafață
cu
tocul
, cu
creta
, cu
creionul
etc. ♦ (
Mat
.)
Traiectorie
descrisă
de un
punct
material
într-o
mișcare
continuă
sau de
intersecția
a
două
suprafețe
.
2.
Trăsătură
reală
sau
imaginară
care
indică
o
limită
, o
direcție
sau
leagă
(pe o
hartă
, pe un
plan
etc.)
diferite
puncte
în
spațiu
. ♢
Linie
de
plutire
=
nivelul
apei
pe
suprafața
exterioară
a unei
nave
în
timpul
plutirii
. ♢
Loc
. prep.
La
(sau
în
)
linia
...
= în
dreptul
..., la
nivelul
...
3.
(Fam.)
Fiecare
dintre
subdiviziunile
gradelor
marcate
pe un
termometru
;
liniuță
.
4.
Riglă
.
5.
Unitate
de
măsură
de
lungime
folosită
în
țările
românești
,
egală
cu a
zecea
parte
dintr-un
deget
.
6.
(În
loc
.)
În
linie
= în
șir
drept
, în
rând
, în
aliniere
.
7.
(Livr.)
Rând
de
cuvinte
într-o
pagină
scrisă
.
8.
Succesiune
,
serie
a
strămoșilor
sau a
descendenților
;
filiație
.
9.
Sistem
(sau
parte
a unui
sistem
) de
fortificații
, de
adăposturi
și de
baraje
militare
destinate
să
întărească
apărarea
unui
teritoriu
, a unui
punct
strategic
etc. ♢
Linie
de
bătaie
(sau
de
luptă
) =
desfășurare
sistematică
a unor
forțe
militare
în
vederea
luptei
;
întindere
a
frontului
ocupat
de
trupele
care
luptă
.
Linie
de
apărare
=
întărire
alcătuită
din
fortificații
și
trupe
.
10.
(
Adesea
urmat
de
determinări
care
arată
felul
)
Ansamblu
al
instalațiilor
și al
rețelei
de
șine
pe care
circulă
trenurile
,
tramvaiele
sau
metrourile
;
porțiune
delimitată
dintr-o
asemenea
rețea
.
11.
Itinerar
,
traseu
(al unui
serviciu
de
transport
). ♦
Direcție
,
sens
.
12.
Ansamblu
de
fire
, de
cabluri
etc. care
fac
legătura
între
două
sau mai
multe
puncte
. ♢
Linie
electrică
=
ansamblul
conductelor
,
dispozitivelor
și
construcțiilor
care
asigură
transmiterea
la
distanță
a
energiei
electrice
.
Linie
telefonică
(sau
de
telefon
) =
ansamblu
de
conducte
care
fac
legătura
între
mai
multe
posturi
telefonice
sau
între
posturi
și
centralele
telefonice
.
Linie
telegrafică
=
totalitatea
conductelor
și
instalațiilor
dintre
un
emițător
și un
receptor
telegrafic
.
Linie
de
întârziere
=
dispozitiv
folosit
pentru
întârzierea
semnalelor
electrice
. ♦
Linie
tehnologică
=
a)
organizare
a
procesului
de
fabricație
, în care
operațiile
sunt
efectuate
la
locuri
de
muncă
dispuse
în
ordinea
succesiunii
operațiilor
de
fabricare
;
b)
ansamblu
de
mașini
de
lucru
,
instalații
și
mijloace
de
transport
dintr-o
fabrică
sau
uzină
,
dispuse
în
ordinea
succesiunii
operațiilor
prevăzute
de
procesul
tehnologic
.
Linie
automată
=
complex
de
mașini
-
unelte
sau
agregate
care
execută
în
mod
automat
operațiile
de
prelucrare
a unor
piese
,
organe
de
mașini
,
produse
etc. și care
asigură
transportul
acestora
de la o
mașină
la alta
fără
intervenția
muncitorului
.
13.
(Mai
ales
la pl.)
Trăsătură
caracteristică
ce dă
forma
,
aspectul
,
caracterul
unui
obiect
, al unui tot, în
special
al unei
figuri
;
contur
,
profil
. ♦ Fig.
Trăsătură
fundamentală
,
punct
esențial
(
ale
unei
probleme
). ♢
Loc
. adv.
În linii
generale
(sau
mari
) = în
ansamblu
,
fără
a
intra
în
detalii
.
14.
Fig.
Orientare
principală
,
direcție
a unui
curent
, a unei
opinii
etc.
15.
(
Urmat
de
determinări
introduse
prin prep. „de”)
Fel
,
chip
,
mod
;
criteriu
.
Linie
de
conduită
. – Din lat.
linea,
it.
linea,
germ.
Linie
,
fr.
ligne
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia linii
LÍNIE
s. v.
rând
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia linii
LÍNIE
s.
1.
(
rar
)
liniament
.
(A
tras
câteva
~
para
-
lele
.)
2.
linie
frântă
=
zigzag
.
3.
v.
riglă
.
4.
v.
dungă
.
5.
dungă
, (Transilv. și
Ban
.)
ștraif
.
(A
tras
o ~ la
prispa
casei
.)
6.
v.
liniuță
.
7.
linie
-
ferată
v.
cale
ferată
.
8.
trăsătură
, (înv.)
trăsură
.
(Din
câteva
~ii i-a
făcut
portretul
.)
9.
v.
trăsătură
.
10.
v.
siluetă
.
11.
itinerar
,
traseu
.
(~
aeriană
București-Belgrad.)
12.
v.
cale
.
13.
v.
direcție
.
14.
v.
descendență
.
15.
v.
margine
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia linii
línie
s. f. (
sil
.
-
ni
-e
),
art
.
línia
(
sil
.
-
ni
-a
), g.-d.
art
.
líniei
;
pl.
línii,
art
.
líniile
(
sil
.
-
ni
-i-
)
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia linii
LÍNI//E ~i
f
. 1)
Trăsătură
continuă
(
făcută
cu
creionul
, cu
penița
etc.) pe o
suprafață
plană
,
având
o
singură
dimensiune
. 2)
Figură
geometrică
obținută
prin
deplasarea
unui
punct
pe un
plan
sau prin
intersecția
a
două
planuri
.
~
dreaptă
. ~
frântă
.
3)
Instrument
format
dintr-o
bară
gradată
folosită
la
trasarea
liniilor
drepte
și
pentru
măsurări
;
riglă
. 4)
Fiecare
dintre
trăsăturile
paralele
de pe un
caiet
. 5)
Trăsătură
(
reală
sau
imaginară
) care
indică
o
limită
, o
direcție
dată etc. ♢
~a
orizontului
dunga
de la
intersecția
aparentă
a
suprafeței
pământului
cu
bolta
cerească
.
În ~
unul
lângă
altul
. 6)
Consecvență
privind
legăturile
de
rudenie
între
generații
;
descendență
;
filiație
. ♢
În ~
dreaptă
(
sau
directă
) din
tată
în
fiu
. 7)
Sistem
de
fortificații
și
trupe
. ♢
~a
întâi
(
sau
~a de
foc
)
parte
a
trupelor
care
stau
pe
primul
plan
într-o
bătălie
. 8)
Traseu
al unei
căi
de
comunicație
.
~ de
cale
ferată
. ~
aeriană
.
9)
Rețea
de
fire
care
asigură
transmiterea
la
distanță
a
energiei
electrice
.
~
electrică
. ~
telefonică
(
sau
de
telefon
). 10)
la pl.
Trăsături
caracteristice
care
dau
forma
sau
conturul
unui
obiect
.
~ile
feței
.
11)
Orientare
,
direcție
de
acțiune
într-o
activitate
. [G.-D.
liniei
;
Sil
.
-
ni
-
e] /<lat.
linea
, germ.
Linie
, fr.
ligne
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia linii
línie (línii),
s.f. –
1.
Dreaptă
,
dungă
. –
2.
Șir
, rînd. –
3.
Formație
de
trupe
în
ordin
de
bătaie
. –
4.
Legătură
de
comunicații
. –
5.
Rînd. –
6.
Riglă
. –
7.
Stirpe
,
descendență
. –
8.
(Înv.)
Măsură
de
dimensiuni
,
valorează
1/10 dintr-un
deget
(0,00246 m) în Munt. și 1/2 dintr-un
palmac
(0,00290 m) în Mold. –
9.
Obiect
cu care se
băteau
școlarii
la
palmă
. Lat., it.
linea
(
sec
. XVIII). – der.
liniuță
,
s.f. (
riglă
mică
;
cratimă
);
linia
,
vb. (a
trage
linii),
folosit
mai
ales
la
part
., cf. it.
lineato
;
alinia
,
vb.,
format
după fr.
aligner
;
liniar
(var.
linear
), adj., din fr.
linéal
;
sublinia
,
vb., după fr.
souligner
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia linii
LÍNIE
s.f.
1.
Figură
continuă
cu o
singură
dimensiune
,
descrisă
de un
punct
prin
deplasare
sau
obținută
prin
intersecția
a
două
suprafețe
.
2.
Trăsătură
imaginară
care
arată
o
direcție
dată, o
limită
etc.
3.
Descendență
,
filiație
.
4.
Sistem
de
fortificații
. ♢
Navă
de
linie
v.
navă
. ♦
Șirul
luptătorilor
într-o
bătălie
;
șir
de
tranșee
;
direcția
generală
a
pozițiilor
trupelor
.
5.
Cele
două
șine
paralele
pe care
merge
trenul
;
totalitatea
instalațiilor
unei
căi
ferate
.
6.
Legătură
aeriană
sau
maritimă
între
două
puncte
. ♦
Legătură
de
telecomunicații
între
două
puncte
.
7.
(
La pl.
)
Trăsăturile
caracteristice
ale
unui
obiect
,
ale
feței
cuiva;
contur
,
profil
. ♦
Ținută
.
8.
(
Fig.
)
Orientare
;
direcție
.
9.
(
Poligr.
)
Rând
într-o
pagină
. ♦
Placă
subțire
de
metal
cu care se
imprimă
liniile
sau se
distanțează
rândurile
.
10.
Riglă
.
11.
(
Mar
.
)
Ecuator
. [Pron.
-
ni
-e
,
gen
.
-
iei
. / < lat., it.
linea
, cf. germ.
Linie
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia linii
LÍNIE
s. f.
1.
figură
continuă
cu o
singură
dimensiune
,
descrisă
de un
punct
prin
deplasare
sau
obținută
prin
intersecția
a
două
suprafețe
. 2.
trăsătură
imaginară
care
arată
o
direcție
dată, o
limită
etc. 3.
descendență
,
filiație
. 4.
sistem
de
fortificații
. ♢
șirul
luptătorilor
într-o
bătălie
;
direcția
generală
a
pozițiilor
trupelor
. 5.
cele
două
șine
paralele
pe care
merge
trenul
;
totalitatea
instalațiilor
unei
căi
ferate
. 6.
legătură
aeriană
sau
maritimă
între
două
puncte
. ♢
legătură
de
telecomunicații
între
două
puncte
. 7. (pl.)
trăsăturile
caracteristice
ale
unui
obiect
,
ale
feței
cuiva;
contur
,
profil
. ♢
ținută
. 8. (fig.)
orientare
;
direcție
. 9. (poligr.)
rând
într-o
pagină
. ♢
placă
subțire
de
metal
cu care se
imprimă
liniile
sau se
distanțează
rândurile
. 1
0
.
riglă
. 1
1
. (
mar
.)
ecuator
. 1
2
.
gamă
de
produse
(
cosmetice
). (< lat.
linea
, germ.
Linie
, fr.
ligne
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia linii
linie,
linie
s.f.
1.
fiecare
dintre
subdiviziunile
marcate
pe un
termometru
.
2.
(
tox
.
)
doză
de
cocaină
consumată
prin
inhalare
.
3.
serie
de
produse
comerciale
cu
calități
comune
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia linii
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK