lighioánă (lighioáne),
s.f. –
Bestie,
animal,
dihanie. – Var.
lighioaie. Deformare populară a lui
leghion, s.n. (înv.,
legiune), din ngr. λεγεών (Tiktin;
Candrea),
parțial prin
intermediul sl.
legeonŭ. Pl.
leghioae „
legiuni”
există încă de la Dosoftei (
sec. XVII); de la el s-a
format sing.
regresiv reprezentat de var. Alte
explicații sînt fantastice: din ngr. ἄλογα εϊνα „
vietăți mici” (Cihac, II, 669) sau în
loc de *
lighian ‹
libian (Bogrea,
Dacor., IV, 828).
Semantismul se
explică prin
înțelesul intermediar de „
demon”, plecînd de la
expresia leghioane de draci,
frecventă în
literatura religioasă.