léne
s.f. –
1. Indolență,
delăsare. –
2. Insectă (Pompilus viaticus). – Mr.
leane, megl.
leani. Sl.
lĕnĭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 29; Miklosich,
Lexicon, 349; Cihac, II, 169; Conev 100); cf. bg.,
rus.
lĕnĭ. – Der.
alene, adv. (cu trîndăvie, cu
calm), cu -
a caracteristic formațiilor adv.;
leneș, adj. (trîndav;
inert,
somnoros;
animal, Bradypus);
lenos, adj. (trîndav,
lent,
calm);
leniv, adj. (trîndav), din sl.
lĕnivŭ;
leni, vb. (a trîndăvi; a
lăsa pe
seama altuia), din sl.
lĕniti sę, s.f. bg.
lĕnjă se;
lenie, s.f. (înv., trîndăvie);
leneală, s.f. (Mold.,
lene);
lenevi, vb. (a trîndăvi), din
leniv;
lenevie, s.f. (
lene);
lenevos, adj. (trîndav);
lenevitor, adj. (Trans.,
leneș).