Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția legi definiție dex
legi
găsește rime pentru
legi
Cuvinte apropiate:
blegi
,
leg
,
lega
,
lega
,
lege
,
legic
,
leni
a lega
(
cuiva
)
lingurile
de
gât
/ de
brâu
expr.
a
lăsa
(
pe cineva
)
nemâncat
fiindcă
a
venit
târziu
la
masă
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia legi
a lega
(
pe cineva
)
burduf
/
cobză
expr.
a
lega
(
pe cineva
)
strâns
ca să nu
poată
scăpa
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia legi
a lega paraua cu zece noduri
expr.
a fi
zgârcit
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia legi
a se lega
(
de cineva
)
expr.
1.
a
acosta
(
pe cineva
).
2.
a se
atașa
(
de cineva
), a ține (
la cineva
).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia legi
a se lega de gard
expr.
a
abandona
, a
renunța
(
la ceva
).
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia legi
a se lega la cap fără să-l doară
expr.
a-și
crea
complicații
inutile
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia legi
decrét-lége
s. n. (
sil
.
-
cret
), pl.
decréte
-
lége
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia legi
LEGÁ
1
,
leg
, vb. I.
I.
Tranz.
1.
A
împreuna
, a
uni
strâns
(printr-un
nod
, o
fundă
)
capetele
de
sfoară
, de
ață
, de
sârmă
, de
lanț
etc. (
astfel
încât
să
formeze
un tot). ♢ Expr.
A
lega
(sau
a
strânge
)
băierile
de la
pungă
(sau
pungii
)
= a
face
economii
, a
deveni
(mai)
econom
.
2.
A
închide
la
gură
un
sac
, o
pungă
, o
boccea
etc.,
adunând
marginile
și înnodându-
le
sau
petrecând
în
jurul
lor
o
sfoară
ale
cărei
capete
se
înnoadă
; a
strânge
, a
împacheta
un
obiect
sau un
material
într-o
învelitoare
(
basma
,
sac
,
pungă
etc.) și a o
închide
în
felul
arătat
. ♢ Expr.
A
lega
paraua
cu
zece
noduri
= a fi
zgârcit
. ♦ A
uni
diferite
lucruri
într-un
mănunchi
, într-un tot (prinzându-
le
laolaltă
). ♢ Expr. (Pop.)
A (nu)
lega
două
în
trei
= a (nu) pune la o
parte
ceva din
câștigul
obținut
.
3.
A
fixa
, a
strânge
ceva cu o
funie
, cu un
șiret
etc. ca să nu se
desfacă
sau să nu se
clatine
. ♦ A
strânge
cu un
cerc
piesele
care
alcătuiesc
un
obiect
pentru
a
realiza
un tot.
4.
A
prinde
una
de alta
foile
unei
cărți
și a-i pune
scoarțe
; a
broșa
, a
cartona
;
p. restr.
a
coperta
.
II. 1.
Tranz. A
prinde
, a
agăța
, a
atârna
un
obiect
de
altul
cu
ajutorul
unei
frânghii
, a unui
lanț
etc.
2.
Tranz. Fig. A
înlănțui
între
ele
sunete
sau
cuvinte
pentru
a
vorbi
.
3.
Tranz. A
stabili
o
legătură
între
două
puncte
(
îndepărtate
) în
spațiu
sau în
timp
. ♦ (
Tehn
.) A
stabili
o
legătură
între
două
elemente
ale
unei
instalații
sau
între
o
instalație
și o
sursă
de
forță
(care-i
asigură
funcționarea
).
4.
Tranz. și refl. Fig. A (se)
înfiripa
sau a (se)
stabili
relații
(din
punctul
de
vedere
al
ideilor
, al
sentimentelor
). ♦ Refl. A se
ocupa
cu
râvnă
de ceva, a
simți
un
mare
atașament
pentru
o
anumită
preocupare
,
meserie
.
5.
Refl. Fig. A
plictisi
pe cineva (
căutând
ceartă
); a se
agăța
de cineva.
III.
Tranz.
1.
A
imobiliza
pe cineva cu
ajutorul
unei
frânghii
, al unui
lanț
etc.; a pune în
lanțuri
, în
fiare
; a
înlănțui
, a
încătușa
. ♢ Expr.
Nebun
de
legat
=
a)
nebun
furios
;
b)
persoană
care se
poartă
ca un
nebun
.
A
lega
pe cineva de
mâini
și de
picioare
= a
împiedica
pe cineva să
acționeze
.
A
lega
limba
(sau
gura
) cuiva
= a
împiedica
pe cineva să
vorbească
. (Refl.)
A i se
lega
limba
= a nu mai
putea
vorbi
sau a
vorbi
cu
mare
greutate
.
A i se
lega
picioarele
= a nu mai
putea
umbla
sau a
umbla
cu
mare
greutate
.
2.
A
prinde
un
animal
(de ceva) cu
ajutorul
unei
legături
pentru
a-l
împiedica
să
fugă
; a
priponi
.
IV
.
Fig.
1.
Refl. A se
obliga
să
facă
ceva; a se
angaja
, a se
îndatora
.
2.
Tranz. (În
superstiții
și în
basme
) A
opri
, a
împiedica
de la ceva prin
vrăji
.
V.
Tranz. și refl. A(-și)
înfășura
sau a(-și)
acoperi
o
parte
a
corpului
(
reînnodând
,
prinzând
);
spec
.
a (se)
pansa
, a (se)
bandaja
. ♢ Expr. (Tranz.)
A
lega
la
ochi
pe cineva
= a
înșela
pe cineva. (Refl.)
Fiecare
se
leagă
unde-l
doare
=
fiecare
își
cunoaște
greutățile
proprii
.
A se
lega
la
cap
(
când
nu-l
doare
)
= a-și
crea
complicații
inutile
.
VI
. 1.
Intranz. (
Despre
plante
) A
face
rod
; a
rodi
.
2.
Refl. și intranz. (
Despre
sosuri
,
dulcețuri
etc.) A se
îngroșa
, a se
închega
. – Lat.
ligare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia legi
LEGÁ
vb.
1.
v.
înnoda
.
2.
a
strânge
.
(A ~
opincile
cu
nojițele
.)
3.
v.
pansa
.
4.
v.
priponi
.
5.
v.
încătușa
.
6.
v.
cercui
.
7.
v.
uni
.
8.
v.
cartona
.
9.
a se
închega
, a se
îngroșa
, a se
învârtoșa
.
(
Dulceața
s-a ~.)
10.
v.
asocia
.
11.
v.
căsători
.
12.
v.
atașa
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia legi
A lega
≠ a
dezlega
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia legi
legá
(a
uni
) vb., ind. prez. 1 sg.
lég
,
3 sg. și pl.
leágă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia legi
A SE LEGÁ mă leg
intranz.
1) A-și
lua
obligația
(să
facă
ceva); a se
angaja
; a se
obliga
.
~ prin
jurământ
. 2) A se
apropia
sufletește
(de cineva sau de ceva); a se
atașa
. 3) A avea
pretenții
(
față
de cineva), atacându-l și
cerând
socoteală
; a se
agăța
(de cineva). 4)
(
despre
dulcețuri
,
sosuri
etc.)
A
deveni
mai
dens
,
fiind
într-o
stare
intermediară
dintre
cea
lichidă
și
cea
solidă
; a se
îngroșa
. /<fr.
leguer
, lat.
legare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia legi
A LEGÁ
2
leg
tranz.
jur
. (
bunuri
,
succesiuni
)
A
lăsa
drept
moștenire
prin
legat
; a
testa
. /<fr.
leguer
, lat.
legare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia legi
A LEGÁ
1
leg 1.
tranz.
1)
(
capetele
unei
sfori
,
funii
etc.)
A
uni
printr-un
nod
,
formând
un
întreg
; a
înnoda
. 2)
(
saci
,
pungi
etc.)
A
înfășura
cu o
sfoară
,
strângând
marginile
; a
închide
la
gură
(cu
ajutorul
unei
sfori
). ♢
~
băierile
(de) la
pungă
a
reduce
cheltuielile
,
făcând
economii
.
~
paraua
cu
zece
noduri
a
face
economii
exagerate
. 3)
(
capetele
unei
boccele
)
A
înnoda
cruciș
. 4)
(
obiecte
)
A
uni
împreună
(cu
ajutorul
unei
sfori
),
formând
un
mănunchi
.
~
snopi
.
5)
(
obiecte
)
A
fixa
(de ceva) cu
ajutorul
unei
funii
, al unui
șiret
etc. 6)
(
piese
ce
alcătuiesc
un
obiect
)
A
strânge
laolaltă
(cu ceva),
constituind
un tot. 7)
(
foile
tipărite
)
A
uni
cosând
împreună
,
prevăzând
cu o
copertă
; a
broșa
. 8)
(
lucruri
)
A
uni
printr-un
raport
logic
sau
funcțional
. 9)
(
puncte
îndepărtate
în
spațiu
sau în
timp
)
A pune în
raport
unul
cu
altul
. 10)
(
sunete
ale
vorbirii
,
cuvinte
)
A
articula
,
unind
între
ele
și
formând
lanțul
vorbirii
. 11)
(
relații
)
A
face
să se
nască
.
~
dragoste
. 12)
(
persoane
)
A pune în
lanțuri
; a
fereca
; a
înlănțui
. ♢
~
burduf
(
sau
butuc
,
cobză
) a
lega
foarte
strâns
,
imobilizând
.
~ de
mâini
și de
picioare
a) a
imobiliza
; b) a
împiedica
să
acționeze
.
~
limba
(
sau
gura
)
cuiva
a
reduce
la
tăcere
(pe cineva). 13)
(
animale
)
A
prinde
de ceva (cu o
funie
sau cu un
lanț
),
împiedicând
să
fugă
. 14)
(
părți
ale
corpului
rănite
)
A
înfășura
strâns
(cu un
bandaj
); a
pansa
; a
bandaja
. ♢
~ la
ochi
a
înșela
. 15)
(în
superstiții
)
A
opri
prin
vrăji
,
farmece
. 2.
intranz. (
despre
plante
)
A fi în
faza
când
începe
să
dea
rodul
. /<lat.
ligare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia legi
legá (lég, legát),
vb. – A
lăsa
prin
testament
, a
porunci
, a
cere
, a
lăsa
. Lat.
legare
(
sec
. XIX), fr.
leguer
. Nu se
obișnuiește
să se
conjuge
. – Der.
leg
, s.n. (înv.,
legat
,
poruncă
), din fr.
legs
;
legat
(var. înv.,
legată
, legatum, legaton
), s.n. (
danie
,
mandat
), din lat.
legatum
, în
parte
prin
intermediul
ngr. λεγάτον (
sec
. XVII,
figurează
în
Îndreptarea
legii
);
legatar
, s.m,, din fr.
légataire
, și mai
înainte
din lat.
legatarius
;
legat
,
s.m. (
delegat
papal
), din lat.
legatus
(
sec
. XVII);
legați
(un)e
, s.f., din fr.
légation
;
delega
,
vb., din fr.
déléguer
;
delegați
(un)e
, s.f., din fr.
délégation
;
relega
,
vb., din fr.
reléguer
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia legi
legá (lég, legát),
vb. –
1.
A
prinde
cu o
sfoară
etc. –
2.
A
uni
, a
adăuga
, a
înlănțui
cu
noduri
sau
legături
. –
3.
A
amara
, a
fixa
, a
propti
. –
4.
A
îmbuca
, a
îmbina
, a
umple
. –
5.
A strînge, a
împiedica
mișcarea
, a
înțepeni
. –
6.
A
cartona
, a
broșa
(o
carte
). –
7.
A
vorbi
coerent
. –
8.
A
încinge
, a
înfășura
. –
9.
A
înflori
, a
rodi
.
10.
A
întări
, a
solidifica
un
sos
. –
11.
A
îngroșa
o
marmeladă
. –
12.
A
fixa
, a
stabili
, a
decide
, a
institui
. –
13.
A
obliga
, a constrînge, a
sili
. –
14.
A
impune
precepte
morale
sau
bisericești
. –
15.
A
uni
prin
căsătorie
. –
16.
A
prohibi
, a
interzice
. –
17.
A
face
pe cineva
neputincios
prin
interzicerea
vrăjilor
. –
18.
A
comunica
, a pune în
legătură
. –
19.
(Refl.) A
intra
în
contact
, a se
împrieteni
. –
20.
(Refl.) A se
dedica
. –
21.
(Refl.) A se
încăiera
cu cineva. –
22.
(Refl.) A se
compromite
, a
obliga
. – Mr.,
leg
, ligare,
megl.
leg
, ligari,
istr.
legu
. Lat.
lĭgāre
(Pușcariu 958;
Candrea
-
Dens
., 969; REW 5024;
DAR
), cf. it.
legare
,
prov., sp.,
port
.
liar,
fr.
lier
.
Sensul
17,
explicat
greșit
de
Iordan
,
BF
, IX, 140, plecînd de la
obiceiul
de a
castra
tăurașii
legîndu-
le
testiculele
(cf. M. L. Wagner,
BF
, X, 158), este o
evoluție
normală
a
sensurilor
14 și 16. Der.
legat
,
adj. (
unit
,
fixat
,
înțepenit
;
broșat
,
coerent
;
gros
,
dens
;
robust
,
voinic
;
obligat
;
îngrădit
;
neputincios
;
împlinit
,
format
perfect
,
despre
persoane
);
legător
,
adj. (care
leagă
);
legător
,
s.m. (cel care
leagă
cărți
,
paie
etc.;
încărcător
de
snopi
);
legătoreasă
,
s.f. (
cea
care
leagă
cărți
,
snopi
);
legătoare
,
s.f. (
legătoreasă
;
bandă
,
fașă
;
aliaj
,
amestec
;
cravată
;
grindă
);
legătorie
,
s.f. (
atelier
de
legare
a
cărților
,
serviciul
legătorului
; Arg.,
razie
);
legămînt
(mr.
ligămîntu
), s.n. (
legătură
;
relație
;
convenție
,
pact
,
obligație
,
compromis
;
farmec
, descîntec,
vrajă
), cu suf. -
mînt
(după Pușcariu 959;
Candrea
-
Dens
., 972; REW 5023;
DAR
;
direct
din lat.
lĭgamentum
);
legătură
,
s.f. (
unire
;
broșare
de
carte
;
coardă
,
curea
;
lanț
,
fiare
;
copulă
;
legare
de pămînt; înv.,
fundament
,
ciment
;
bandaj
,
pansament
;
mănunchi
,
snop
;
boccea
,
pachet
;
relație
,
tratat
;
unire
,
alianță
;
uniune
liberă
,
relații
amoroase
;
convenție
,
acord
;
compromis
,
obligație
;
mandat
,
obligație
religioasă
sau
morală
;
decret
ecleziastic
; descîntec
menit
să
îndepărteze
lupii
;
vrajă
care
împiedică
pe
proaspătul
căsătorit
să
realizeze
unirea
trupească
), cu suf. -
tură
(după Pușcariu 960;
Candrea
-
Dens
., 970; REW 5026;
DAR
,
direct
din lat.
lĭgatŭra
, cf. mr.
ligătură
, it.
legatura
,
sp.
ligadura
);
legătui
,
vb. (a
obliga
; refl., a se
obliga
, a se
compromite
; refl., a se
înțelege
, a
cădea
de
acord
), cu suf. -
ui
;
legătuială
, s.f. (
învoială
,
acord
;
obligație
);
legătuință,
s.f. (
legătură
, laț;
obligație
,
pact
). Cf.
dezlega
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia legi
lega,
leg
I
v.t. (intl.)
a
aresta
, a
închide
.
II
v.r. (
numai
la
pers
. a III-a sg. și pl.)
a se
confirma
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia legi
LÉGE
,
legi
, s.f.
I.
Categorie
filozofică
ce
exprimă
raporturi
esențiale
,
necesare
,
generale
,
relativ
stabile
și
repetabile
între
laturile
interne
ale
aceluiași
obiect
sau
fenomen
,
între
obiecte
sau
fenomene
diferite
sau
între
stadiile
succesive
ale
unui
anumit
proces
. ♦
Modificare
cu
caracter
regulat
care
intervine
într-un
fenomen
, într-un
proces
etc.,
exprimând
esența
lui.
II.
1.
Normă
cu
caracter
obligatoriu
,
stabilită
și
apărată
de
puterea
de
stat
. ♢
Lege
nescrisă
=
tradiție
,
obicei
al
pământului
.
Omul
legii
=
a)
reprezentant
al
autorității
de
stat
;
b)
persoană
care
respectă
cu
strictețe
prevederile
legale
.
Om
de
lege
=
jurist
,
avocat
. ♢
Loc
. adj.
Fără
(de)
lege
=
păcătos
;
mișel
. ♢
Loc
. adv.
După
lege
=
just
,
legal
.
În
lege
= de-a
binelea
, cu
totul
;
strașnic
. ♢ Expr.
Vorba
(sau
cuvântul
cuiva)
e
lege
=
vorba
lui se
respectă
cu
strictețe
.
Cum
e
legea
=
cum
se
cuvine
,
cum
se
cade
.
(Nu) e
lege
= (nu) este
neapărat
așa
.
În
numele
legii
,
formulă
întrebuințată
atunci
când
se
invocă
autoritatea
legală
.
În
baza
legii
= în
conformitate
cu
prevederile
legale
.
2.
(Pop.)
Proces
,
judecată
.
3.
Legalitate
,
constituționalitate
.
III.
Religie
,
credință
. ♢ Expr.
Pe
legea
mea
!
=
zău
! pe
conștiința
mea
! ♦
Datină
,
obicei
. ♢ Expr.
În
legea
cuiva
= în
felul
cuiva,
cum
se
pricepe
cineva. – Din lat.
lex, legis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia legi
LÉGE
s.
1.
(
JUR
.)
(înv.)
legiuire
,
pravilă
,
testament
.
2.
(În
logica
simbolică
)
lege
logică
v.
tautologie
.
3.
v.
canon
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia legi
LÉGE
s. v.
acțiune
,
cauză
,
condamnare
,
confesiune
,
credință
,
cult
,
datină
, de-cizie,
dreptate
,
echitate
,
fel
,
hotărâre
,
judecată
,
justiție
,
obicei
,
osândă
, pe-deapsă,
proces
,
religie
,
rit
,
rânduială
,
sentință
,
tradiție
,
uz
,
uzanță
,
verdict
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia legi
Lege
≠
fărădelege
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia legi
lége
s. f., g.-d.
art
.
légii
;
pl.
legi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia legi
LÉG//E ~i
f.
1)
Categorie
constituind
o
expresie
a
interdependenței
,
interacțiunii
și
legăturii
dintre
fenomenele
realității
.
~ile
naturii
.
~ea
conservării
energiei
. 2)
Act
normativ
adoptat
de
organul
legislativ
și
apărat
de
puterea
de
stat
. ♢
După ~
în
mod
legal
;
legitim
.
În
baza
~ii
conform
prevederilor
legii
. 3)
Regulă
obligatorie
;
obligație
. 4)
înv.
Credință
într-o
divinitate
;
religie
;
confesiune
;
cult
. ♢
Pe
(
sau
pre
)
~ea
mea
pe
cuvântul
meu
. 4)
Tradiție
,
obicei
consacrat
. ♢
Cum
e ~ea
așa
cum
se
obișnuiește
;
așa
cum
e
obiceiul
. [G.-D.
legii
] /<lat.
lex, ~gis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia legi
lége (légi),
s.f. –
1.
Putere
,
autoritate
. –
2.
Normă
,
regulă
. –
3.
Regulă
divină
. –
4.
Religie
,
credință
,
confesiune
. –
5.
Drept
. –
6.
Justiție
,
tribunal
. –
7.
Sentință
,
decizie
judecătorească
. – Mr.
leage.
Lat.
lēgem
(Densusianu,
Hlr.,
192; Pușcariu 961;
Candrea
-
Dens
., 974; REW 5008;
DAR
), cf.
alb
.
lidžë
(Philippide, II, 646), it.
legge
, prov.,
port
.
lei
,
fr.
loi,
cat.
lley
, sp.
ley
.
Sensul
de „
religie
” este
vechi
rom
., cf. sp.
ley
„
religie
,
credință
”,
gal
.
lei
„
fidelitate
”, fr.
loi
„
religie
”; de aceea nu se
susține
ipoteza
lui Șeineanu,
Semasiol.,
77, care
explică
acest
sens
din
rom
. prin sl.
zakonŭ
. Der.
legiui
,
vb. (a
stabili
prin
lege
; a
judeca
, a da
sentințe
), cu suf. -
ui
;
legiuire
, s.f. (
legislație
;
dispoziție
legală
,
normă
;
justiție
;
litigiu
);
nelegiuire
, s.f. (
injustiție
;
crimă
,
sacrilegiu
,
impietate
;
delict
,
ilegalitate
);
legiuit
,
adj. (
legal
;
legitim
,
drept
;
condamnat
);
nelegiuit
, adj. (
ilegal
;
injust
;
criminal
;
nelegitim
,
bastard
);
legiuitor
, adj. (
legislativ
);
legiuitor
,
s.m. (
legislator
). Der. neol.
legal
,
adj., din fr.
légal
;
nelegal
(var.
ilegal
), adj.;
ilegalitate
,
s.f.;
legalmente
,
adv.;
legaliza
,
vb.;
legifera
,
vb.;
legislați
(un)e
, s.f.;
legislativ
,
adj.;
legislator
,
s.m.;
legislatură
,
s.f.;
legist
,
s.m.;
legitim
,
adj.;
nelegitim
(var.
ilegitim
), adj.;
legitimitate
, s.f.;
legitima
,
vb.;
legitimați
(un)e
, s.f.;
legitimist
,
adj., toate din fr.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia legi
SICRIUL LÉGII
s. v.
chivot
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia legi
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK