lăcústă (lăcúste),
s.f. –
1. Cosaș (Pachytylus migratorius). –
2. Mîncău. –
3. Muc de
țigară,
chiștoc. –
4. (Arg.)
Concubină. – Mr.
lăcustă. Lat. *
lacusta, în
loc de
locusta (Pușcariu 934; Densusianu,
Hlr., 94;
Candrea-
Dens., 941; REW 5098;
DAR; Rosetti, I, 50; Giuglea,
LL, I, 164); cf. it.
locusta, sp.
langosta,
port.
lagosta, v. fr.
laouste, cat.
llangosta.
Sensul 3 se
explică prin
forma mucului de
țigară, cf. sp.
cigarro;
sensul 4,
poate prin
presupusa lăcomie a
concubinelor. – Der.
lăcustar, s.m. (
pasăre,
Pastor roseus).