Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția iscălit definiție dex
iscălit
găsește rime pentru
iscălit
Cuvinte apropiate:
iscăli
,
iscălit
,
piscălit
ISCĂLÍT
1
s.n.
Faptul
de
a
(
se
)
iscăli
.
– V.
iscăli
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia iscălit
ISCĂLÍT
2
, -Ă,
iscăliți
, -te
, adj. (
Despre
texte
,
documente
,
acte
) Care
poartă
iscălitura
autorului
sau
emitentului
. – V.
iscăli
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia iscălit
ISCĂLÍT
adj.
semnat
,
subscris
, (înv.)
subsemnat
.
(
Act
~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia iscălit
ISCĂLÍT
s. v.
iscălire
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia iscălit
Iscălit
≠
anonim
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia iscălit
iscălít
s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia iscălit
ISCĂLÍ,
iscălesc
, vb.
IV
. Tranz., intranz. și refl. A(-și)
scrie
numele
pe
textul
unui
act
oficial
, al unei
scrisori
, al unei
chitanțe
etc., a(-și) pune
semnătura
(
pentru
a
întări
, a
autentifica
etc.); a (se)
semna
. – Cf. sl.
iskaljati
,
iskalu
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia iscălit
ISCĂLÍ
vb.
1.
a
semna
, a
subscrie
, (
rar
) a
subsemna
, (înv.) a
subiscăli
.
(A ~ un
act
, o
scrisoare
.)
2.
a se
semna
, (pop.) a se
scrie
.
(Te
rog
să te ~
aici
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia iscălit
iscălí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
iscălésc
, imperf. 3 sg.
iscăleá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
iscăleáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia iscălit
A ISCĂL//Í ~ésc 1.
tranz. (
acte
,
articole
,
cereri
,
scrisori
etc.)
A
autentifica
prin
iscălitură
; a
adeveri
prin
semnătură
; a
semna
.
2.
intranz.
A pune
iscălitura
sub un
text
, într-un
registru
sau într-un
act
oficial
; a
semna
. /<sl.
iskaljati, iskalu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia iscălit
iscălí (iscălésc, iscălít),
vb. – A
semna
, a-și pune
numele
,
semnătura
.
Origine
incertă
. După Tiktin (cf.
Candrea
;
DAR
; Scriban), de la
formula
de
acceptare
juridică
azŭ iskalŭ
„eu
vreau
” (din sl.
iskati
, cf.
isca
). După Cihac, II, 149 (cf. Șeineanu,
Semasiol.,
15), din sl.
iskaljati
„a
păta
”, cf. bg.
iskaljam
„a
murdări
”,
datorită
faptului
că
cea
mai
mare
parte
a
iscăliturilor
din
vechime
erau
doar
amprente
ale
degetului
sau
pete
de
cerneală
.
Ambele
explicații
par
posibile
. – Der.
iscălitură
,
s.f. (
semnătură
), din
part
.
iscălit
(
sec
. XVII);
iscălitor,
adj. (
semnatar
), înv.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia iscălit
iscălí,
iscălesc
. v.t. (
friz
.)
a
încerca
să
oprească
sângele
dintr-o
tăietură
, cu un
creion
sublimat
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia iscălit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK