Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția inteligența definiție dex
inteligența
găsește rime pentru
inteligența
Cuvinte apropiate:
inteligență
,
inteligință
INTELIGÉNȚĂ,
inteligențe
,
s.f.
1.
Capacitatea
de a
înțelege
ușor
și
bine
, de a
sesiza
ceea ce este
esențial
, de a
rezolva
situații
sau
probleme
noi pe
baza
experienței
acumulate
anterior
;
deșteptăciune
. ♢
Inteligență
artificială
=
capacitate
a
sistemelor
tehnice
evoluate
de a
obține
performanțe
cvasiumane
. ♦
Persoană
inteligentă.
2.
(Înv.;
art
.)
Totalitatea
intelectualilor
;
intelectualitate
(
2
). [Var.:
inteligínță
s.f.] – Din fr.
intelligence,
lat.
inteIligentia,
germ.
Intelligenz,
rus
.
inteligenciia.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia inteligența
INTELIGÉNȚĂ
s.
1.
deșteptăciune
,
intelect
,
judecată
,
minte
,
pricepere
,
rațiune
,
spirit
, (pop.)
duh
, (
Ban
., Transilv. și Olt.)
pamet
, (înv.)
înțelegere
, (fam.)
doxă
, (fig.)
cap
,
creier
.
(Are un
ochi
ager
și o ~ de
nivel
mediu
.)
2.
agerime
,
deșteptăciune
,
dibăcie
,
iscusință
,
istețime
,
îndemânare
,
pricepere
.
(~ unei
persoane
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia inteligența
INTELIGÉNȚĂ
s. v.
intelectualitate
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia inteligența
inteligénță
s. f., g.-d.
art
.
inteligénței
;
pl.
inteligénțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia inteligența
INTELIGÉNȚ//Ă ~e
f.
1)
Facultatea
de a
înțelege
ușor
și
profund
fenomenele
,
lucrurile
;
agerime
a
minții
;
deșteptăciune
. 2)
Persoană
inteligentă. /<lat.
intelligentia,
fr.
intelligence,
germ.
Intelligenz
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia inteligența
INTELIGÉNȚĂ
s.f.
Înțelegere
profundă
,
ușoară
a unor
lucruri
mai
ales
din
domeniul
culturii
și al
științei
;
facultatea
de a
înțelege
, de a
pricepe
fenomenele
,
lucrurile
etc.;
deșteptăciune
;
înțelegere
. [< lat.
intelligentia
, cf. fr.
intelligence
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia inteligența
INTELIGÉNȚĂ
s. f.
capacitate
a
individului
de a se
adapta
la
împrejurări
noi, de a
sesiza
relațiile
esențiale
și de a
găsi
o
ieșire
dintr-o
anumită
situație
, de a
rezolva
probleme
noi;
deșteptăciune
. ♢
om
inteligent
. o ~
artificială
=
capacitate
a
sistemelor
tehnice
evoluate
de a
obține
performanțe
cvasiumane
. (< fr.
intelligence
, lat.
intelligentia
, germ.
Intelligenz
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia inteligența
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK