îndesá (îndés, îndesát),
vb. –
1. A
presa, a
apăsa. –
2. A
înghesui, a
burduși. –
3. A
strivi, a stîlci. –
4. A
bătători, a
îndesa. –
5. A
înfige. –
6. A
hăitui, a
hărțui, a
prigoni. –
7. (Refl.) A se înghedui, a se
îngrămădi. –
8. (Refl.) A se
condensa, a se
face cît mai
compact. –
9. A
înmulți, a
repeta. –
10. (Refl.) A se
sătura. – Mr.
(î)ndes, ndisare, megl.
andes, andisari. Lat.
densāre (Pușcariu 831;
Candrea-
Dens., 486;
DAR), cf.
des.
Ar putea fi și der.
intern al lui
des; pare însă mai
curînd că acest der. e var.
îndesi, care se
folosește mai
ales cu
sensul 9 și care, în acest
caz,
ar fi mai
curînd un
dublet neol. (
DAR îl consideră var., cu
schimbare de suf.; după Densusianu,
Hlr., 150, din lat.
densῑre, cf. Pușcariu 831). – Der.
îndesat, adj. (cu
conținutul presat;
foarte plin;
înfipt;
apăsat,
rostit cu
insistență;
dens;
mic și
gros,
rotofei), cf. mr.
ndisat;
îndesătură, s.f. (înv.,
insistență).