Definitia impleteste definitie DEX Online, dictionar roman

împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete).

vb. 1. v. tricota. 2. v. îmbina.

vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.

≠ a despleti

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împletésc, imperf. 3 sg. împleteá; conj. prez. 3 sg. și pl. împleteáscă

tranz. (fire, suvițe de păr, nuiele etc.) A împreuna într-un tot, punând alternativ și într-un anumit mod (pentru a forma o rețea). ~ un năvod. ~ colaci. /în + pleată

pers. 3 se ~éște intranz. fig. (despre drumuri, linii etc.) A veni din diferite direcții, intersectându-se în mai multe puncte; a se întrețese; a se încrucișa; a se întretăia. Cărările se ~esc. /în + pleată

vb. – 1. A strînge părul în cozi. – 2. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite. – 3. A face împletituri. – 4. A tricota. – 5. A urzi, a plănui, a unelti. – Mr. mplătescu, mplătire, megl. amplités, ampletiri. Sl. plesti, pletǫ (Cihac, II, 263; DAR), cf. bg. pletá, sb. plesti, ceh. pletati, pol. pletać. Cf. și pleată. – Der. împletitor, s.m. (care împletește; coșar, care împletește coșuri); împletitoare, s.f. (stativ pentru împletit rogojini); împletitură, s.f. (șnur, șiret împletit; grilaj; obiect tricotat); despleti, vb. (a desface părul, a desface o coadă sau o împletitură); împletici, vb. (a încolăci, a răsuci; a îmbina, a amesteca; refl., a se încurca, a se încîlci; refl., a bîigui, a mormăi; a se clătina), cu suf. -ci ca îngăimăci față de îngăima, sau prin încrucișare cu încolăci, cf. încolătăci, care, după Tiktin, indică dimpotrivă o încrucișare a lui încolăci, cu împletici (după Pușcariu, Dacor., III, 677 și DAR, de la un lat. *implectĭcāre, în loc de implectĕre, a cărui der. pare puțin probabilă); împleticeală, s.f. (acțiunea de a se împletici); împletecitură, s.f. (înv., încurcătură).

definiția impleteste definiție dex