26 rezultate Dex Online pentru definitie imobil

IMÓBIL¹, imobile, s.n. Clădire, casă (mai mare). – Din fr. immeuble (modificat după lat. immobilis).

IMOBÍL², -Ă, imobili, -e, adj. 1. Care stă în nemișcare; neclintit, fix. 2. Imobiliar. – Din fr. immobile, lat. immobilis.

IMÓBIL¹, imobile, s.n. Clădire, casă (mai mare). – Din fr. immeuble (modificat după lat. immobilis).

IMOBÍL², -Ă, imobili, -e, adj. 1. Care stă în nemișcare; neclintit, fix. 2. Imobiliar. – Din fr. immobile, lat. immobilis.

IMOBÍL adj. 1. v. fix. 2. v. nemișcat. 3. v. rigid. 4. v. încremenit. 5. v. imobiliar.

IMÓBIL s. v. casă.

IMOBÍL adj. 1. v. fix. 2. v. nemișcat. 3. v. rigid. 4. v. încremenit. 5. v. imobiliar.

IMÓBIL s. v. casă.

Imobil ≠ mobil

Imobil ≠ mobil

imóbil s. n., pl. imóbile

imobíl adj. m. (jur. și imóbil) mobil

imóbil s. n., pl. imóbile

imobíl adj. m. (jur. și imóbil) mobil

IMOBÍL ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu mobil) 1) Care nu se mișcă; care nu-și schimbă poziția; nemișcat; fix. 2) (despre bunuri materiale) Care nu poate fi mișcat din loc; de neclintit; imobiliar. /<fr. immobile, lat. immobilis

IMÓBIL ~e n. 1) Construcție pentru locuit (cu mai multe etaje); clădire; casă. ♢ Carte de ~ registru în care sunt înscriși toți locatarii unei case. 2) Avere care nu poate fi mișcată dintr-un loc în altul. /<fr. immeuble, lat. immobilis

IMOBÍL ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu mobil) 1) Care nu se mișcă; care nu-și schimbă poziția; nemișcat; fix. 2) (despre bunuri materiale) Care nu poate fi mișcat din loc; de neclintit; imobiliar. /<fr. immobile, lat. immobilis

IMÓBIL ~e n. 1) Construcție pentru locuit (cu mai multe etaje); clădire; casă. ♢ Carte de ~ registru în care sunt înscriși toți locatarii unei case. 2) Avere care nu poate fi mișcată dintr-un loc în altul. /<fr. immeuble, lat. immobilis

IMÓBIL s.n. Casă, clădire. [Pl. -le. / < lat. immobilis, cf. fr. immeuble].

IMOBÍL, -Ă adj. 1. Nemișcat, neclintit, fix. 2. Care nu se poate mișca, transporta. [Cf. fr. immobile, lat. immobilis].

IMÓBIL s.n. Casă, clădire. [Pl. -le. / < lat. immobilis, cf. fr. immeuble].

IMOBÍL, -Ă adj. 1. Nemișcat, neclintit, fix. 2. Care nu se poate mișca, transporta. [Cf. fr. immobile, lat. immobilis].

IMÓBIL¹ s. n. casă, clădire. (< lat. immobilis, fr. immeuble)

IMOBÍL², -Ă adj. nemișcat, neclintit, fix. (< fr. immobile, lat. immobilis)

IMÓBIL¹ s. n. casă, clădire. (< lat. immobilis, fr. immeuble)

IMOBÍL², -Ă adj. nemișcat, neclintit, fix. (< fr. immobile, lat. immobilis)