HÁRFĂ, harfe, s.f. V. harpă.
hárfă (hárfe), s.f. – Instrument muzical format dintr-o ramă mare dreptunghiulară pe care sînt fixate coarde puse în vibrație prin ciupire. – Var. harpă. Germ. Harfe; var. din fr. harpe. – Der. harpist, s.m.; harpistă, s.f., din fr.
HÁRFĂ s.f. v. harpă.
HÁRFĂ s. f. elem. harpă.
HÁRPĂ / HÁRFĂ s. f. instrument muzical de formă triunghiulară, cu coarde inegale ca lungime și acordaj, puse în vibrație cu degetele ambelor mâini. (< fr. harpe, germ. Harfe)