hărăzí (hărăzésc, hărăzít),
vb. –
1. A da, a
acorda. –
2. A
dedica, a
închina. – Mr.
hărăsire, hărzire. Ngr. χαρίζω (Murnu 27), în
parte prin
intermediul sl.
charizati. – Der.
hărăzeală (var.
hărăzitură), s.f. (înv.,
donație;
închisoare);
hărăzitor, adj. (care hărăzește). – Cf.
har, haram.