Definitia gumele definitie DEX Online, dictionar roman

GÚMĂ,

gume, s.f. 1. Substanță vâscoasă, secretată de unele plante sau obținută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, folosită în industrie. ♢ Gumă arabică. 2. (Pop.) Șiret elastic sau fâșie elastică fabricate din gumă (1); elastic. 3. Mic obiect de cauciuc folosit la ștergerea urmelor de creion sau de cerneală de pe hârtie; radieră. 4. (În sintagma) Gumă de mestecat = pastă de mestecat, aromatizată, obținută din gumă (1). – După fr. gomme, it. gomma. Cf. lat. gummi, germ. Gummi.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia gumele

GÚMĂ

s. 1. radieră, (fam.) rașpă. (Șterge cu ~ un cuvânt scris.) 2. gumă de mestecat = (englezizm) chewing-gum.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia gumele

GÚMĂ

s. v. elastic, gumilastic.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia gumele

gúmă

s. f., g.-d. art. gúmei; pl. gúme

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia gumele

GÚM//Ă ~e

f. 1) Substanță rășinoasă secretată de unele plante sau obținută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, și folosită în industrie. ♢ ~ arabică substanță vâscoasă și lipicioasă secretată de unele plante (în special de un salcâm exotic) și folosită pentru lipit; clei. 2) Material foarte elastic și rezistent obținut din latexul unor plante sau fabricat pe cale sintetică, având diverse întrebuințări (la confecționarea anvelopelor, a benzilor elastice etc.); cauciuc. 3) Fâșie sau șiret elastic confecționat dintr-un asemenea material. Ciorapi cu ~. 4) Obiect mic, de diferite forme și culori, confecționat din cauciuc și folosit pentru ștergerea celor scrise (cu creionul sau cu cerneală) pe hârtie; radieră. [G.-D. gumei] /<lat. gummi, fr. gomme

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia gumele

gúmă (gúme),

s.f. – 1. Substanță vîscoasă folosită în industrie. – 2. Radieră. – Var. gomă. Lat. (germ.) gummi (sec. XIX). – Var., din fr. gomme, este înv. cu uzul său general, și se păstrează cu sensul de „afectare, pedanterie”, de asemenea propriu fr. – Der. gomos, s.m., din fr. gommeux; guma, vb., din fr. gommer; gumos, adj., din fr.; gumilastic, s.n. (cauciuc), din ngr. γόμμαλάστιχα.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia gumele