greábăn (-ébene),
s.n. –
Regiune a
corpului la
cai și la
animalele mari situată între gît și
spinare. – Var.
grebăn, greben. Sl.
grebenĭ „
căpută” (Cihac, II, 128; Conev 75), cf. bg., sb.,
rus.
grebenĭ „
căpută”, sb., slov.
greben „
cruce”. – Der.
grebănos, adj. (
încovoiat);
sgrebeni (var.
sgrebenți), s.m. pl. (
scame,
reziduuri de la
dărăcit), cuvînt
folosit în Olt. și
Banat, cu
sensul etimologic din sl.;
(în)grebănoși, vb. (a
îndoi spinarea). Este
dublet al lui
hrebăn, s.n. (Bucov., greabăn la
cai;
darac), din rut.
chrebin; der.
hrebincă, s.f. (
Maram.,
darac), din rut.
hrebinka (
Candrea).