Definitia gospodar definitie DEX Online, dictionar roman

gospodari, s.m., adj.m. 1. S.m. Om care posedă o gospodărie. 2. S.m., adj.m. (Om) care dovedește pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituții, organizații etc. 3. S.m. (Reg.) Soț (în raport cu soția sa). 4. S.m. (Înv.) Domnitor. – Din bg., scr. gospodar.

s. (înv.) căsar, căsaș. (În curte ne-a întâmpinat ~ul.)

s. v. bărbat, cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, soț, stăpânitor, suveran, vodă, voievod.

s. m., adj. m., pl. gospodári

adj. Care conduce cu pricepere o gospodărie (personală sau publică). /<bulg., sb. gospodar

s.m. – 1. Domn, titlu dat domnitorilor Munteniei și Moldovei, în documentele sl., ca traducere pentru domn. – 2. Stăpîn. – 3. Stăpînul casei, capul familiei. – 4. (Adj.) Harnic, priceput, care care știe să se chivernisească, econom. – Var. (rar) hospodar. Sl. gospodarĭ (Miklosich, Lexicon, 138; Cihac, II, 125), cf. ceh. hospodar „priceput”, rus. gospodarĭ „gospodar”. – Der. gospod, adj. (domnesc), abreviere de la sl. gospodini, termen administrativ fără circulație reală; gospodăreasă (var. gospodăriță), s.f. (stăpîna casei); gospodină, s.f. (femei care se ocupă de treburile casei, casnică), cf. sl. gospodynja; gospodăresc, adj. (economic, priceput; de calitate); gospodărește, adv. (serios, cum se cuvine); gospodăros, adj. (priceput); gospodări, vb. (a conduce o casă, a administra; a căsători, a deveni cap de familie; refl., a întemeia o familie); gospodărie, s.f. (menaj, activitate casnică; bunurile, averea unei case; pereche căsătorită, familie); gospodin, s.m. (domn), din sl. gospodinŭ, înv., rar.

definiția gospodar definiție dex