ghíndă (ghínde),
s.f. –
1. Fructul stejarului. –
2. Treflă, la
jocul de
cărți. – Mr., megl.
gl’indă, istr.
gl’inde. Lat. *
glanda, de la
glans, cu
schimbare de decl. (Pușcariu 714;
Candrea-
Dens., 740; REW 3778;
DAR), cf.
alb.
ljënde (Philippide, II, 643). Este de
asemenea posibil să se
plece direct de la
glandem, cf. var. înv. și
dial.
ghinde. Der.
ghindar, s.m. (
stejar;
cioară-de-cîmp; Garrulus glandarius), pe care Pușcariu 716,
Candrea-
Dens., 741 și REW 3774
îl derivă direct din lat.
glandārius;
ghindos, adj. (
plin de
ghindă);
ghindoc, adj. (
persoană bondoacă), cf.
bondoc. – Cf.
ghindură.