gheb (-buri),
s.n. –
1. Cocoașă. –
2. Specie de
ciuperci comestibile (Agaricus melleus). – Var.
ghib, gheabă. Lat. *
glibba,
probabil în
loc de *
gibbla ‹ *
gibbula, cuvînt
folosit de Vegecio (Battisti, III, 1837; cf. Pușcariu 708;
DAR; REW 3754); cf. cat.
gep, sp.
giba, chepa,
port.
geba. Der. din sl.
gǫba „
burete”, cf. bg.
găba „
ciupercă” (Cihac, II, 502; Conev 42), nu este
posibilă din
punct de
vedere fonetic.
Graur,
BL, V, 62, pune sub
semnul întrebării der. din lat.,
fără motive suficiente. – Der.
ghebos, adj. (
cocoșat);
gheboși (var.
(în)gheboșa), vb. (a
cocoșa; a
îndoi, a
încovoia);
înghebeji, vb. (Olt., a
goni, a
hăitui). – Din
rom.
provine mag.
göb „
cocoașă” (Edelspacher 13;
Candrea,
Elemente, 408).