gáta
adv. –
1. Pregătit,
aranjat. –
2. Isprăvit,
terminat. –
3. (
Despre haine confecționate) Care se
pot cumpăra direct din
magazin. Sb.
gotovŭ „gata” (Miklosich,
Lexicon, 140; Cihac, II, 118),
interpretat în
mod greșit,
datorită terminației, ca o
formă flexionară de la *
gotŭ, de unde
rom. *
gat cu -
a adverbial; cf.
același rezultat în
alb.
gat (Meyer 119; Philippide, II, 713 și Petrovici,
Dacor., VII, 348, cuvîntul
rom.
provine din
alb. cf. Rosetti, II, 116). Petrovici,
Dacor., X, 129, și-a
corectat prima părere, admițînd
etimonul sl., pe care
îl consideră introdus în
rom.
înainte de
sec. IX,
epocă în care s-a
petrecut în sl.
schimbarea lui
a ›
o. Miklosich,
Slaw. Elem., 9,
credea că este
vorba de un cuvînt
autohton. Cf. sb.
gotov (Daničič, III, 330). Der.
găti, vb. (a
pregăti, a
aranja; a
prepara mîncare; a
împodobi, a
termina), cu var.
găta, în care a
putut influența sl.
gatati „a
acumula” (Miklosich,
Lexicon, 126;
găteală, s.f. (
pregătire;
împodobire);
gătenie, s.f. (
pregătire);
gătitură, s.f. (
fel de mîncare);
pregăti, vb. (a
prepare, a
aranja),
formație modernă,
copiată pe
baza lat.
praeparare sau
poate pe
baza sl. (
rus.)
prigotoviti;
pregătitor, adj. (care
prepară);
nepregătit, adj. (
fără pregătire). – Din
rom.
provine alb.
pregatoń (Pușcariu,
Dacor., VII, 126),
împrumut literar din
sec. XIX.