definiția galbenele definiție dex

cartonaș galben

expr. 1. (în fotbal) ultimul avertisment dat de arbitru unui jucător pentru o abatere gravă de la regulamentul de joc. 2. (pub.) sancționarea unui act politic reprobabil de către o organizație sau de către opinia publică.

CRIN-GÁLBEN

s. v. iris, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen galben.

crin-gálben

s. m.

DEDIȚEIGÁLBENI

s. pl. v. ruscuță.

dósnică-gálbenă

s. f.

FLOARE-DE-CÂMP-GÁLBENĂ

s. v. barba-caprei.

FLOARE-GÁLBENĂ

s. v. pojarniță, sunătoare, tăietoare.

FLORIGÁLBENE

s. pl. v. păpădie.

GÁLBEN, -Ă,

galbeni, -e, adj., subst. 1. Adj. De culoarea aurului, a definitie/lamaie">lămâiei etc. ♢ Rasă galbenă = grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în țările tropicale, transmisă de o specie de țânțari, caracterizată prin febră și prin colorarea pielii în galben (2). ♢ Expr. (A se face sau a fi) galben ca ceara = (a deveni) foarte palid din cauza unei emoții sau a unei boli. (Substantivat, n.) A i se face (cuiva) galben înaintea ochilor = a-i veni (cuiva) amețeală, a i se face rău. ♦ (Despre fața omului sau despre alte părți ale corpului său; p. ext. despre oameni) Palid. ♦ (Despre părul oamenilor) Blond. ♦ (Despre părul sau culoarea cailor) Șarg. 2. S.n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar, situată între portocaliu și verde. ♦ Substanță, colorant, pigment care are culoarea descrisă mai sus. ♢ Galben de cadmiu = sulfură de cadmiu întrebuințată ca pigment galben-oranj în pictură. Galben de crom = pigment galben-închis folosit la vopselele de ulei. Galben de zinc = colorant galben-deschis folosit pentru obținerea verdelui. 3. S.m. Nume dat mai multor monede străine de aur, de valori variabile, care au circulat și în țările românești. 4. S.f. (În sintagma) Galbenă de Odobești = specie de viță de vie cu boabele strugurilor galbene-verzui. [Var.: (pop.) gálbin, -ă adj., subst.] – Lat. galbinus.

GÁLBEN

adj., s. 1. adj. v. blond. 2. v. șarg. 3. adj. v. ofilit. 4. adj. v. palid. 5. s. (înv.) zimț. (I-a numărat o mie de ~.) 6. s. (înv.) ughi. (~ul era o monedă de aur.)

Galben

≠ roșu, rumen

gálben

adj. m., pl. gálbeni; f. sg. gálbenă, pl. gálbene

gálben

(monedă) s. m., pl. gálbeni

gálben

(culoare) s. n.

GÁLBEN¹

n. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului solar; culoarea aurului. ♢ A i se face (cuiva) ~ înaintea ochilor a i se face rău (cuiva); a avea amețeli. /<lat. galbinus

GÁLBEN³ ~i

m. înv. Monedă de aur străină cu circulație și în Moldova în sec. XIX. /<lat. galbinus

GÁLBEN² ~ă (~i, ~e)

1) Care este de culoarea aurului sau a lămâii; ca aurul; ca lămâia. Culoare ~ă. Floare ~ă. ♢ Rasă ~ă (sau mongoloidă) populație din Asia, caracterizată prin culoarea galbenă-brună a pielii. Friguri ~e boală contagioasă, răspândită în țările tropicale de către țânțari. 2) (despre față sau despre alte părți ale corpului omului) Care este palid (din cauza alimentării insuficiente cu sânge). ♢ A se face (sau a fi) ~ ca ceara a deveni palid (din cauza spaimei, a oboselii, a unei boli etc.). 3) (despre părul oamenilor) Care este de culoare deschisă. /<lat. galbinus

gálben (gálbenă),

adj. – 1. De culoarea aurului, a lămîiei. – 2. Blond. – 3. Palid, decolorat. – 4. (S.m. și f.) Nume dat unor animale domestice cu părul galben. – 5. Ducat, monedă veche de aur, de mărime și valoare variabilă. – 6. (S.f.) Varietate de struguri de proveniență din Odobești. – Var. (dial.) mr., megl. galbin. Lat. galbĭnus (Pușcariu 696; Candrea-Dens., 713; REW 3646; DAR), cf. alb. gelbëre (Meyer 119; Philippide, II, 643), it. gavinello „vindereu” (Battisti, III, 1775), fr. jaune. Pentru numele monedei, cf. port. amarela, iud. port. amaríio. Der. gălbenaș, s.m. (ducat, monedă; persoană care strînge dările, înv.) gălbenare (var. gălbinare), s.f. (icter; rar, gălbenuș; cimbru, Serratula tinctoria); gălbinatec, adj. (rar, gălbui); gălbeneală, s.f. (paliditate, culoare gălbuie; vopsea galbenă; rar, dropică); gălbenel, s.m. (ducat, monedă; nume de plante, Nasturtium amphibium, Ranunculus aureus, Ranunculus pedatus, etc.); gălbenea, s.f. (hreniță, Nasturtium); gălbinică, s.f. (mușețel, Matricaria chamomilla); gălbeneț, s.n. (galbeni, bănet); gălbeneț (var. gălbineț), adj. (oacheș); gălbenicios, adj. (gălbui; palid); gălbeniță, s.f. (plantă, Galeobdolon luteum); gălbeniu, adj. (gălbui); gălbenuș, s.m. (plantă, Crepis setosa); gălbenuș, s.n. (partea centrală, sferică, de culoare galbenă a oului); gălbenuț, s.m. (varietate de ciuperci comestibile); gălbior, adj. (gălbui); gălbior, s.m. (ducat; varietate de ciuperci, Cantharellus cibarius; varietate de struguri); gălbiu (var. gălbui), adj. (gălbui); gălburiu, adj. (gălbui), provenind dintr-o încrucișare cu alburiu; gălbenime, s.f. (gălbejeală); îngălbeni (var. gălbeni, (în)gălbini, etc.), vb. (a se face galben; a deveni palid, a-și pierde culoarea); îngălbenitor, adj. (care face să devină galben). – Din rom. provine ngr. νγάλπινος, bg. galbin „ducat” (Capidan, Raporturile, 231).

gálbenă

s. f., g.-d. art. gálbenei

găinúșă-gálbenă

(bot.) s. f., art. găinúșa-gálbenă

GĂLBENEÁ,

gălbenele, s.f. 1. Plantă erbacee cu tulpina groasă, cu frunze lanceolate și dințate, cu flori galbene, care crește în locuri umede (Rorippa amphibia). 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă în partea de jos, cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii (Ranunculus pedatus). ♢ Gălbenele de pădure = plantă erbacee cu tulpina acoperită de peri și cu flori galbene-aurii, care crește în regiuni înalte (Ranunculus aureus). 3. (La pl.) Numele a trei plante erbacee din familia primulaceelor: a) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale acoperite cu peri și cu flori galbene (Lysimachia punctata); b) plantă cu tulpina dreaptă, cu frunze ovale-lunguiețe și cu flori galbene dispuse în panicule terminale (Lysimachia vulgaris); c) drețe (Lysimachia nummularia). – Galben + suf. -ea.

GĂLBENEÁ

s. (BOT.) 1. (Rorippa amphibia) (reg.) hreniță, floare-de-leac. 2. (Ranunculus polyan-themos; la pl.) (reg.) boglar, piciorul-cocoșului. 3. gălbenele de munte (Ranunculus carpaticus) = (reg.) piciorul-cocoșului. 4. v. păștiță.

gălbeneá

(bot. ) s. f., art. gălbeneáua, g.-d. art. gălbenélei; pl. gălbenéle

GĂLBEN//EÁ ~éle

f. 1) Plantă erbacee, cu tulpina groasă și înaltă, având frunze crestate și flori galbene, care crește în locuri umede. 2) la pl. Plantă erbacee cu frunze palmate și cu flori galbene-aurii, cultivată în scopuri decorative și medicinale. /galben + suf. ~ea

GĂLBENEÁLĂ,

(1) gălbeneli, (2) gălbenele, s.f. (Pop.) 1. Paliditate, paloare (a feței). 2. Vopsea galbenă (extrasă din diverse plante). – Gălbeni + suf. -eală.

GĂLBENEÁLĂ

s. v. cloroză, gălbinare, he-patită, icter.

GĂLBENEÁLĂ

s. v. paloare.

gălbeneálă

(paliditate) s. f., g.-d. art. gălbenélii; pl. gălbenéli

gălbeneálă

(vopsea galbenă) s. f., g.-d. art. gălbenélei; pl. gălbenéle

GĂLBEN//EÁLĂ ~éli

f. 1) Aspect palid (al feței); paliditate; paloare. 2) Vopsea de culoare galbenă extrasă, în special, din plante. /galbeni + suf. ~eală

GĂLBENÉLE

s. pl. v. drețe, duminecea, filimi-că, floare-de-leac, iarbă-de-lingoare, lotus, piciorul-cocoșului.

imortélă gálbenă

s. f. + adj.

in gálben

s. m. + adj.

LEMN-GÁLBEN

s. v. dracilă.

LEVCOAIE-GÁLBENĂ

s. v. micsandră, micșunea, viorea-galbenă.

LILIE-GÁLBENĂ

s. v. iris, stânjen de baltă, stânjenel, stânjen galben.

MIERLĂ-GÁLBENĂ

s. v. grangur.

MOINĂ-GÁLBENĂ

s. v. mană.

PASĂRE-GÁLBENĂ

s. v. scatiu.

PLĂMÂNĂ-GÁLBENĂ

s. v. nufăr.

rújă-gálbenă

s. f., pl. ruji-gálbene

RUJIGÁLBENE

s. pl. v. mărită-mă-mamă.

rutișór gálben

s. m. + adj.

SALCÂM-GÁLBEN

s. v. bășicoasă.

SALOMII-GÁLBENE

s. pl. v. crizantemă, dumitriță, margaretă, tufănică.

SCÂNTEIUȚĂ-GÁLBENĂ

s. v. grâușor, sălățea, untișor.

sugél-gálben

s. m.

VINERIȚĂ-GÁLBENĂ

s. v. tămâiță-de-câmp.

VIOARĂ-GÁLBENĂ

s. v. micsandră, micșunea, viorea-galbenă.

VIZĂ GÁLBENĂ

s. v. șip.