gîrlán (-ne),
s.n. – Gît, gîtlej. Sl.
grŭlo „gît”, cf.
gîrlă și bg.
gortan, tc.
girtlak. Der. din
rom. ca în
burlan.
Rezultatul s-a
încrucișat cu *
gut, din lat.
guttura, rezultînd pe de o
parte gît, și pe de altă
parte var.
gîrtlan, gîrclan (cf. bg.
grăklian, sb.
grtljan, grkljan),
gîtlan, gîltan, gîrtan, etc. – Der.
gîrtan, s.m. (
bădăran);
gîtlănos, adj. (cu gîtul
lung;
varietate de
prune);
gîtlan, s.m. (stîrc).
Gîtlej, s.n. (gîtlej), pare a fi
rezultat al unei
schimbări de suf. (după Scriban, de la un sl. *
glŭtežŭ); la
gîrtan se
poate să fi
intervenit o
încrucișare cu tc.
gerdan „gît”, cf.
gherdan,
fără ca această
ipoteză să fie
necesară.