gîdilá (gấdil, gâdilát),
vb. –
1. A
produce, prin
atingeri ușoare, o
senzație care
provoacă rîs. –
2. A
măguli, a
peria. – Var.
gîdili, ghidili. Mr.
gádil, gădilare. Tc.
gidiklanmak, de unde ngr. (și
Brusa) γιδιλίζω (Danguitsis 145), bg.
gădeličkam,
alb.
guduljis. S-au
propus mai
multe explicații: din
dacică (Hasdeu,
Col. lui Traian, 1873, 110); din lat.
catulῑre (
Diez, II, 253); din bg.
gădeličkam (Cihac, II, 111; Berneker 367; Skok 68;
DAR); din bg.
dridel (Conev 90); în
legătură cu
alb. (Philippide, II, 714; cf. Meyer 133); din lat.
*gatellāre (
Pascu, I, 91), sau
cattellāre (Tiktin); sau
anterior indoeurop. (Lahovary 330). Der.
gîdeluș (var.
gîdiluș), s.n. (
joc de
copii);
gîdileală (var.
gîdilătură), s.f. (
acțiunea de a gîdila);
gîdilici s.n. (
faptul de a gîdila);
gîdilici, s.m. (Arg.,
bărbier indolent);
gîdilicios, adj. (care se gîdilă). După Murnu,
Lehnwörter, 25, ngr. γϰουντουλῶ
ar proveni din
rom.