FLÁUT, flaute, s.n. Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri și cu clape. ♢ Flaut piccolo = flaut de dimeniuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină. [Pr.: fla-ut. – Pl. și: (m.) flauți] – Din it. flauto.
FLÁUT, flaute, s.n. Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu găuri și cu clape. ♢ Flaut piccolo = flaut de dimeniuni mai mici, care emite sunete foarte înalte; piculină. [Pr.: fla-ut. – Pl. și: (m.) flauți] – Din it. flauto.
fláut s. n., pl. fláute
fláut s. n., pl. fláute
FLÁUT ~e n. Instrument muzical de suflat, având forma unui tub lung și subțire de metal (sau de lemn), prevăzut cu orificii și cu clape, care emite sunete armonioase, asemănătoare vocii omenești. [Sil. fla-ut] /<it. flauto
FLÁUT ~e n. Instrument muzical de suflat, având forma unui tub lung și subțire de metal (sau de lemn), prevăzut cu orificii și cu clape, care emite sunete armonioase, asemănătoare vocii omenești. [Sil. fla-ut] /<it. flauto
fláut (-te), s.n. – Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust prevăzut cu găuri și clape. – Mr. flaută. It. flauto (sec. XIX), cf. ngr. φλάουτος, tc. flaota.
fláut (-te), s.n. – Instrument muzical de suflat alcătuit dintr-un cilindru îngust prevăzut cu găuri și clape. – Mr. flaută. It. flauto (sec. XIX), cf. ngr. φλάουτος, tc. flaota.
FLÁUT s.n. Instrument de suflat, alcătuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu găuri și clape. [Pron. fla-ut, pl. -ute, (s.m.) -uți. / < it. flauto].
FLÁUT s.n. Instrument de suflat, alcătuit dintr-un tub lung de lemn sau de metal, cu găuri și clape. [Pron. fla-ut, pl. -ute, (s.m.) -uți. / < it. flauto].
FLÁUT s. n. instrument muzical de suflat, format dintr-un tub lung de lemn sau de metal, terminat la un capăt cu găuri și clape. o ~ piccolo = piculină. (< it. flauto)
FLÁUT s. n. instrument muzical de suflat, format dintr-un tub lung de lemn sau de metal, terminat la un capăt cu găuri și clape. o ~ piccolo = piculină. (< it. flauto)
flaut, flauturi s.n. gură.
a cânta la flautul cu gușă/ la taragot expr. a practica felația.