FAST1 s.n. Splendoare, măreție, pompă2, lux, strălucire. – Din fr. faste.
FAST2, -Ă, faști, -ste, adj. (Livr.; despre zile, împrejurări, evenimente) Favorabil, fericit (pentru cineva). – Din fr. faste, lat. fastus.
FAST s. 1. lux, măreție, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire, (înv.) ighemonicon, pohfală, saltanat. (~ul de la Curte.) 2. bogăție, lux, pompă, splendoare, strălucire. (~ul cere-moniei.) 3. alai, pompă, (înv.) parisie, politie, vâlvă. (A fost primit cu mare ~.) 4. v. pompă.
FA//ST2 ~stă (~ști, ~ste) rar (despre zile, evenimente, circumstanțe etc.) Care aduce fericire; în stare să fie reușit; benefic. /<fr. faste, lat. fastus
FAST, -Ă adj. (Liv.) Favorabil. ♢ Zi fastă = zi favorabilă; zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor la tribunalele Romei antice. // s.n.pl. Table cronologice la romani. ♦ Registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. [Pl. faști, faste / < lat. fastus, cf. fr. faste].
FAST2, -Ă I. adj. favorabil. ♦ zile faste = zilele în care erau îngăduite împărțirea dreptății și judecarea proceselor în tribunalele Romei antice. II. s. f. pl. table cronologice la romani. ♢ registre publice în care se consemnau acțiunile memorabile în vechea Romă. (< fr. faste, lat. fastus)
fáste s. f. pl.