Definitia fartati definitie DEX Online, dictionar roman

fârtați, s.m. (Pop.) Prieten nedespărțit al cuiva, legat de el prin jurământ până la moarte; frate de cruce. ♦ Tovarăș, ortac. ♦ Termen cu care se adresează cineva unui prieten sau cuiva căruia ține să-i arate prietenie. [Var.: fărtát s.m.] – Din *frătat (< frate + suf. -at, după sl. pobratim < bratŭ „frate”).

s. v. amic, frate de cruce, prieten, tovarăș.

s. m., pl. fârtáți

fârtățésc, vb. IV (pop., înv.) 1. a considera pe cineva „fârtat” (frate-de-cruce). 2. (refl.) a se înfrăți.

s.m. – 1. Frate de cruce; legătură de rudenie spirituală contractată voluntar între prieteni, printr-un jurămînt, amestec de sînge și alte ritualuri care, în credința poporului, îi face pe acești prieteni să devină rude de sînge. – 2. Tovarăș, ortac. – Var. (rare) fărtat, furtat. Mr. fîrtat, megl. fărtat, furtat. Part. de la lat. fratrāre, al cărui rezultat s-a pierdut în rom., dar cf. mr. mfărtare. Obiceiul pare de origine sl. După Pușcariu 644 și DAR, de la frate, cu suf. participial -at; după Schuchardt, ZRPh., I, 481 și Skok, Arch. Rom., VIII, 142, de la frate, pe baza unui model sl. care nu se indică. Cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, 466. – Der. fîrtăciune, s.f. (înv., frăție de cruce); fîrtăți, vb. refl. (a se face frate de cruce); fîrtăție, s.f. (frăție de cruce); nefîrtatul, s.m. (dracul); înfîrtăți, vb. (a înfrăți).

definiția fartati definiție dex