EV, evuri, s.n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ♢ Evul mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între antichitate și epoca modernă. – Din lat aevum.
EV, evuri, s.n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ♢ Evul mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între antichitate și epoca modernă. – Din lat aevum.
ev s. n., pl. évuri
ev s. n., pl. évuri
EV évuri n. livr. Perioadă mare din istoria omenirii care se distinge prin anumite trăsături specifice. ~ul mediu. /<lat. aevum
EV évuri n. livr. Perioadă mare din istoria omenirii care se distinge prin anumite trăsături specifice. ~ul mediu. /<lat. aevum
ev (-vi), s.m. – Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. Lat. aevum. Este împrumut neol., este atestat din sec. XVII (Dosoftei); cf. L. Tamás, Magyar Nyelvőr, XXX, 243. – [art. 3215]
ev (-vi), s.m. – Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. Lat. aevum. Este împrumut neol., este atestat din sec. XVII (Dosoftei); cf. L. Tamás, Magyar Nyelvőr, XXX, 243. – [art. 3215]
EV- v. eu-.
EV s.n. Epocă, eră din istoria omenirii care se caracterizează prin trăsături specifice. [< lat. aevum].
EV- v. eu-.
EV s.n. Epocă, eră din istoria omenirii care se caracterizează prin trăsături specifice. [< lat. aevum].
EV s. n. perioadă din istoria omenirii care are trăsături specifice. ♢ Evul mediu = perioada care ține de la apariția modului de producție feudal până la începutul dezvoltării modului de producție capitalist. (< lat. aevum)
EV s. n. perioadă din istoria omenirii care are trăsături specifice. ♢ Evul mediu = perioada care ține de la apariția modului de producție feudal până la începutul dezvoltării modului de producție capitalist. (< lat. aevum)