Definitia dubla definitie DEX Online, dictionar roman

DUBLÁ,

dublez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni de două ori mai mare; a (se) îndoi. 2. Tranz. A reuni două materiale, punându-le unul peste altul. ♦ A căptuși, a acoperi cu un alt material. 3. Tranz. A face o lucrare similară cu alta existentă sau care servește aceluiași scop ca și prima. 4. Tranz. (În teatru, la operă etc.) A înlocui pe titularul unui rol; a juca, a interpreta un rol, alternativ cu titularul lui. ♦ (În film) A înlocui pe titularul rolului în scenele primejdioase, care cer calități fizice deosebite; a realiza dublajul unui actor. ♦ (Sport) A se plasa înapoia coechipierilor din apărare, pentru a putea preveni contraatacurile jucătorilor din echipa adversă. 5. Tranz. (Despre nave) A înconjura, a ocoli un cap. – Din fr. doubler.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dubla

DUBLÁ

vb. 1. v. îndoi. 2. a căptuși. (A ~ o haină.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dubla

dublá

vb. sil. -bla), ind. prez. 1 sg. dubléz, 3 sg. și pl. dubleáză

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dubla

A DUBL//Á ~éz

tranz. 1) A face să se dubleze; a îndoi. 2) (materiale) A pune în dublu; a uni două câte două. 3) (opere, lucrări, obiecte) A face un exemplar similar cu altul, având scopuri identice. 4) (titularul unui rol de teatru) A înlocui din diferite motive în interpretarea unui rol. 5) (roluri de teatru) A interpreta alternativ cu titularul. 6) (filme) A transpune în altă limbă prin dublaj. 7) (haine) A prevedea cu o căptușeală; a căptuși. /<fr. doubler

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dubla

A SE DUBL//Á se ~eáză

intranz. A se mări de două ori; a deveni dublu. /<fr. doubler

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dubla

DUBLÁ

vb. I. tr., refl. A face sau a fi de două ori mai mare; a (se) îndoi. ♦ tr. A înlocui un actor într-un anumit rol pe care îl deține într-o distribuție, a fi dublura unui actor. ♦ (Cinem.) A executa un dublaj. ♦ (Sport) A depăși cu un tur un concurent. ♦ tr. A căptuși (o haină etc.). [< fr. doubler].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia dubla

DUBLÁ

vb. I. tr., refl. a (se) face de două ori mai mare; a (se) îndoi. II. tr. 1. a face o lucrare similară cu alta existentă, sau care servește aceluiași scop ca și prima. ♢ a căptuși (o haină, bordajul sau puntea unei nave etc.). 2. a înlocui un actor într-un anumit rol pe care îl deține într-o distribuție, a fi dublura unui actor; (fig.) a secunda, a însoți. ♢ a executa un dublaj (1). 3. (sport) a depăși cu un tur un concurent. 4. (mar.) a ocoli cu nava un obstacol sau un reper de navigație. ♢ a întări o velă în vederea luptei sau în caz de vreme rea. (< fr. doubler)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia dubla

DÚBLĂ,

duble, s.f. (Pop.) 1. Măsură de capacitate pentru cereale egală cu un dublu-decalitru; baniță. 2. Pâine de două ori mai mare decât cea obișnuită. [Var.: dúblu s.n.] – Refăcut din dublu[-decalitru].

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dubla

DÚBLĂ

s. v. baniță, dublu-decalitru.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dubla

dúblă

s. f. (sil. -blă), g.-d. art. dúblei; pl. dúble

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dubla

DÚBLĂ

s.f. 1. Variantă a fiecărui cadru dintr-un film care, pentru a se obține efectul artistic urmărit de regizor, se turnează de mai multe ori. 2. Minge dublă. V. dublu (3) [în DN]. ♦ (Echit.) Săritură dublă. ♦ (La scrimă) dublă lovitură. [< fr. double].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia dubla

DÚBLĂ

s. f. 1. variantă a fiecărui cadru dintr-un film, care se turnează de mai multe ori, pentru a se obține efectul artistic urmărit de regizor. 2. minge dublă. ♢ (echit.) săritură dublă. ♢ (scrimă) dublă lovitură. 3. (la unele jocuri cu zaruri) căderea aceluiași număr de puncte la ambele zaruri. (< fr. double)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia dubla

DÚBLU², -Ă,

dubli, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ♢ Cuvânt (sau vorbă, afirmație etc.) cu dublu sens (sau înțeles) = cuvânt (sau afirmație etc.) cu două înțelesuri, echivocă. ♢ Compuse: dublu-decalitru, s.m. = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas având această capacitate; dublu-decimetru s.m. = riglă cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s.m. = unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri. ♢ Expr. (Substantivat) A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure; b) a fi amețit de băutură. ♦ (Substantivat, m.) Dublu băieți (sau fete, mixt) (și eliptic) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte. 3. (În sintagma) Minge dublă (și substantivat, f.) = mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc. – Din fr. double.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dubla

DÚBLU¹

s.n. v. dublă.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dubla

DÚBLU

adj. îndoit. (A plătit un preț ~.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dubla

dúblu

adj. m. (sil. -blu), pl. dubli; f. sg. dúblă, pl. dúble

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dubla

DÚBL//U ~ă (~i, ~e)

1) Care se repetă de două ori. 2) Care este de două ori mai mare; îndoit. 3) Care este alcătuit din două elemente identice sau asemănătoare. /<fr. double

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dubla

dúblu (dúblă),

adj. – Care este de două ori mai mare, îndoit. – Var. (înv.) duplu. Fr. double. – Der. dublă, s.f. (măsură pentru cereale, egală cu 20 l), abreviere de la dublu decalitru; dubla, vb. (a face să devină de două ori mai mare, a îndoi); dubleu (var. dublé), s.n. (metal placat cu aur; lovitură dublă, la jocul de biliard, în casă etc.), din fr. doublé; dublet, s.n. (al doilea exemplar al unui obiect); duplica, vb. (a face un duplicat), din lat. duplicare (sec. XIX); duplicat, s.n., din germ. Duplikat; duplicitate, s.f., din fr. duplicité. Var. duplu se explică prin încrucișarea cu ngr. δυπλοῦς › mr. duplu.

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia dubla