definiția discretii definiție dex

discretii

găsește rime pentru discretii

a fi la cheremul / discreția cuiva

expr. (pop.) a fi supus puterii abuzive sau capriciilor cuiva.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia discretii

DISCRÉT, -Ă,

discreți, -te, adj. I. 1. (Despre oameni) Care știe să păstreze o taină ce i s-a încredințat; care este rezervat, reținut în vorbe și în acțiuni. ♦ (Despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) Caracteristic omului discret (I 1). ♦ (Adverbial) Fără a atrage atenția. 2. Fig. (despre obiecte) Care nu atrage atenția, nu șochează. II. 1. (Mat.; despre mărimi) Format din unități distincte, obținute numai prin salturi unitare. 2. (Fiz.; despre semnale) A cărui mărime este reprezentată printr-un număr finit de valori. – Din fr. discret.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia discretii

DISCRÉT

adj. 1. (înv. și reg.) tainic. (E un om foarte ~.) 2. v. cuantificat.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia discretii

Discret

≠ indiscret, vizibil, nediscret
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia discretii

discrét

adj. m., pl. discréți; f. sg. discrétă, pl. discréte
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia discretii

DISCRÉ//T ~tă (~ți, ~te)

1) (despre persoane) Care manifestă reținere și neamestec în treburile cuiva. 2) (despre persoane) Care știe să păstreze o taină. 3) Care nu atrage atenția; nebătător la ochi. Aluzie ~tă. Bijuterii ~te. /<fr. discret
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia discretii

DISCRÉT, -Ă

adj. 1. Care poate păstra un secret, o taină. ♦ Rezervat, reținut (în purtări, în vorbe). ♦ (Mat.; despre mărimi) Format din unități distincte (în opoziție cu cele continue); (fil.) discontinuu. 2. (Fig.) Greu, puțin perceptibil. // adv. Fără să atragă atenția. [< fr. discret, it. discreto, cf. lat. discretus – separat].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia discretii

DISCRÉT, -Ă

I. adj. 1. care știe să păstreze un secret, o taină. ♢ rezervat, reținut (în purtări, în vorbe). 2. (mat., fil.) format din elemente distincte; care variază în salturi; discontinuu. 3. (fiz.; despre semnale) a cărui mărime este reprezentată printr-un număr finit de valori. 4. (fig.) greu, puțin perceptibil. II. adv. fără să atragă atenția. (< fr. discret, lat. discretus)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia discretii

DISCRÉȚIE

s.f. 1. Calitatea de a păstra o taină încredințată. ♢ Expr. A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat. ♦ Rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect). 3. (Fam.; în loc. adv. și expr.) La discreție = cât poftești, cât vrei, fără nici o restricție, din belșug. A fi (sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa) la discreția cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispoziția cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Var.: (înv.) discrețiúne s.f.] – Din fr. discrétion, lat. discretio, -onis.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia discretii

DISCRÉȚIE

s. secret, tăcere. (A păstrat o ~ absolută asupra celor discutate.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia discretii

Discreție

≠ indiscreție
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia discretii

discréție

s. f. (sil. -ți-e), art. discréția (sil. -ți-a), g.-d. art. discréției; pl. discréții
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia discretii

DISCRÉȚI//E

f. 1) Caracter discret. 2) Comportare reținută și plină de tact; delicatețe. ♢ La ~ cât dorește. A pune (sau a lăsa) la ~a cuiva a pune (a lăsa) la dispoziția cuiva. [Art. discreția; G.-D. discreției; Sil. -ți-e] /<fr. discrétion, lat. discretio, ~onis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia discretii

DISCRÉȚIE

s.f. 1. Însușirea de a fi discret. ♢ A păstra discreție = a nu divulga o taină încredințată. ♦ Rezervă, cumpătare, reținere (în purtări, în vorbe). 2. La discreție = din belșug; a fi la discreția (cuiva) = a fi la cheremul, la dispoziția (cuiva). [Gen. -iei, var. discrețiune s.f. / cf. fr. discrétion, it. discrezione, lat. discretio – discernământ, alegere].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia discretii

DISCRÉȚIE

s. f. 1. însușirea de a fi discret. o a păstra ~ = a nu divulga o taină încredințată. 2. (fam.) la ~ = din belșug; la ă (cuiva) = la cheremul, la dispoziția (cuiva). (< fr. discrétion, lat. discretio)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia discretii

la discreție

expr. cât poftești, cât vrei, din belșug.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia discretii
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar