Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția descompunere definiție dex
descompunere
găsește rime pentru
descompunere
Cuvinte apropiate:
descompunere
DESCOMPÚNERE,
descompuneri
,
s.f.
Faptul
de
a (se)
descompune
.
♦
Reacție
chimică
în
urma
căreia
o
substanță
constituită
din
molecule
cu
structură
mai
complicată
trece
în mai
multe
substanțe
constituite
din
molecule
cu
structură
mai
simplă
. – V.
descompune
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia descompunere
DESCOMPÚNERE
s. v.
corupție
,
decadență
,
decădere
,
depravare
,
desfrânare
,
des
-
frâu
,
destrăbălare
,
dezmăț
,
dezmembra
-
re
,
imoralitate
,
perdiție
,
perversitate
,
perversiune
,
pervertire
,
pierzanie
,
pierzare
,
stricăciune
,
viciu
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia descompunere
DESCOMPÚNERE
s.
1.
desfacere
,
despărțire
,
divizare
,
fracționare
,
împărțire
,
scindare
,
separare
, (
rar
)
dezalcătuire
. (~
în
particule
a unui
corp
dezintegrat
.)
2.
v.
putrefacție
.
3.
v.
alterare
.
4.
v.
rân-cezire
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia descompunere
Descompunere
≠
compunere
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia descompunere
descompúnere
s. f., g.-d.
art
.
descompúnerii
;
pl.
descompúneri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia descompunere
DESCOMPÚNER//E ~i
f.
1)
v.
A
DESCOMPUNE
și
A SE
DESCOMPUNE
.
2)
Reacție
chimică
în
procesul
căreia
dintr-o
substanță
cu
structură
moleculară
mai
complexă
se
obțin
mai
multe
substanțe
având
structură
moleculară
mai
simplă
. /
a (se)
descompune
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia descompunere
DESCOMPÚNERE
s.f.
Acțiunea
de a (se)
descompune
și
rezultatul
ei;
desfacere
;
stricare
,
putrezire
,
alterare
. ♦
Reacție
chimică
în
urma
căreia
o
substanță
cu o
structură
mai
complicată
trece
în
substanțe
cu
molecule
mai
simple
sau în
elementele
din care
era
compusă
. [<
descompune
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia descompunere
DESCOMPÚNERE
s. f.
1.
acțiunea
de a (se)
descompune
. 2.
reacție
chimică
în
urma
căreia
o
substanță
cu o
structură
mai
complicată
trece
în
substanțe
cu
molecule
mai
simple
sau în
elementele
din care
era
compusă
. (<
descompune
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia descompunere
DESCOMPÚNE,
descompún
,
vb. III. l.Tranz. A
desface
în
părțile
componente
. ♦ Refl. Fig. A se
destrăma
, a se
dezmembra
.
2.
Refl. (
Despre
materii
și
corpuri
organice
) A se
altera
, a se
strica
; a
putrezi
.
3.
Refl. Fig. (
Despre
oameni
) A-și
schimba
prin
deformare
caracterul
,
înfățișarea
morală
sau
fizică
; (
despre
față
,
trăsături
etc.) a se
crispa
, a se
contracta
. [Perf. s.
descompusei
,
part
.
descompus
] –
Des
1
-
+
compus
(după fr.
décomposer
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia descompunere
DESCOMPÚNE
vb.
1.
a (se)
desface
, a (se)
despărți
, a (se)
divide
, a (se)
fracționa
, a (se)
împărți
, a (se)
scinda
, a (se)
separa
, (
rar
) a (se)
dezalcătui
.
(
Produsul
dezintegrării
se ~ în
particule
.)
2.
v.
putrezi
.
3.
v.
altera
.
4.
v.
râncezi
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia descompunere
DESCOMPÚNE
vb. v.
dezmembra
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia descompunere
A descompune
≠ a
compune
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia descompunere
descompúne
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
descompún
,
1 pl.
descompúnem
;
perf. s. 1 sg.
descompuséi
,
1 pl.
descompúserăm
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
descompúnă
;
ger
.
descompunând
;
part
.
descompús
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia descompunere
A SE DESCOMPÚNE mă descompún
intranz.
1)
(
despre
corpuri
)
A se
separa
în
elementele
constitutive
; a se
desface
; a se
disocia
; a se
dezagrega
; a se
dezasambla
. 2)
fig. (
despre
comunități
)
A-și
pierde
coeziunea
internă
; a se
dezmembra
; a se
dezagrega
; a se
destrăma
; a se
dezarticula
. 3)
(
despre
substanțe
organice
)
A
pierde
proprietățile
pozitive
(sub
influența
factorilor
externi
); a se
strica
; a se
înăcri
; a se
altera
. 4)
(
despre
persoane
)
A-și
modifica
aspectul
moral
sau
fizic
. 5)
(
despre
față
)
A se
convulsiona
momentan
și
involuntar
sub
acțiunea
unei
suprasolicitări
nervoase
; a se
crispa
; a se
contracta
. /
des
- +
compus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia descompunere
A DESCOMPÚNE descompún
tranz.
A
face
să se
descompună
; a
dezagrega
; a
desface
; a
disocia
; a
dezasambla
. /
des
- +
compus
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia descompunere
DESCOMPÚNE
vb. III.
1.
tr.
A
desface
în
elementele
componente
.
2.
refl.
A se
strica
, a se
altera
; a
putrezi
. ♦ (
Fig.
) A se
destrăma
.
3.
refl.
(
Fig.
) A-și
deforma
caracterul
,
înfățișarea
; (
despre
față
) a se
crispa
. [P.i.
descompún
, perf.s.
-
puséi
,
part
.
-
pus
. / <
des
-
+
compune
, cf. fr.
décomposer
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia descompunere
DESCOMPÚNE
vb.
I. tr. a (se)
desface
în
elementele
componente
, a (se)
dezmembra
. II. refl. 1. (
despre
substanțe
organice
) a se
strica
, a se
altera
. ♢ (fig.) a se
destrăma
. 2. (fig.) a
decădea
moral
; a-și
deforma
caracterul
,
înfățișarea
; (
despre
față
) a se
crispa
. (după fr.
décomposer
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia descompunere
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK