definiția dauna definiție dex

dauna

găsește rime pentru dauna
Cuvinte apropiate: băuna, caună, damna, dană, daună, dăina, dăula, dăuna, dăunaș, deauna, dună, faună, găună, păună, sauna, saună

DÁUNĂ,

daune, s.f. 1. Pagubă, vătămare, prejudiciu (material sau moral). ♢ Loc. prep. În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). 2. Despăgubire. [Pr.: da-u-] – Din lat. damnum.

DÁUNĂ

s. 1. v. pagubă. 2. v. prejudiciu. 3. (la pl.) v. despăgubire.

Daună

folos

dáună

s. f. (sil. dă-u-), g.-d. art. dáunei; pl. dáune

DÁUN//Ă ~e

f. 1) Factor care provoacă cuiva pierderi morale sau materiale 2) mai ales la pl. Pierdere (morală sau materială) cauzată cuiva; pagubă; stricăciune; prejudiciu. ♢ În ~a (cuiva) în detrimentul (cuiva); în paguba (cuiva). 3) la pl. Despăgubire pentru un prejudiciu (material). A plăti cuiva ~ele. [ G.-D. daunei; Sil. da-u-] /<lat. damnum

dáună (dáune),

s.f. – Pagubă, prejudiciu. Se consideră în general der. de la lat. damnum (sec. XIX), cu fonetismul ca în scamnumscaun, și cu f. de la pagubă (Philippide, Principii, 66; Tiktin; Candrea; Scriban); însă această explicație nu este satisfăcătoare, deoarece cuvîntul apare pentru prima oară la scriitorii romantici (Negruzzi, Alecsandri), care nu aveau suficientă pregătire filologică pentru a-și imagina sau simți astfel de analogii. Pușcariu 488-490 crede că este vorba de un cuvînt tradițional din fondul latin (cf. REW 2348), și Philippide, II, 639 îl pune în legătură cu alb. dëmoń „a dăuna”; lipsesc însă dovezi cu privire la uzul său. Cuvîntul necesită un studiu care deocamdată nu există. – Der. dăuna, vb. (a dăuna, a prejudicia); dăunător, adj. (dăunător); dăunos, adj. (lacom, dăunător); desdăuna, vb. (a despăgubi), pe baza fr. dédommager.

DÁUNĂ

s.f. Stricăciune, pagubă, vătămare. ♢ În dauna (cuiva sau a ceva) = în paguba, în detrimentul (cuiva sau a ceva). / pron. da-u-. / < lat. damnum].

DÁUNĂ

s. f. 1. stricăciune, pagubă; prejudiciu moral. 2. (pl.) despăgubiri morale. o în ă (cuiva sau a ceva) = în paguba (cuiva sau a ceva). (< lat. daunum)

DĂUNÁ,

dăunez, vb. I. Intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. [Pr.: dă-u-] – Din daună.

DĂUNÁ

vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătății.) 2. a păgubi, a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza. (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)

A dăuna

≠ a folosi

dăuná

vb. (sil. dă-u-), ind. prez. 1 sg. dăunéz, 3 sg. și pl. dăuneáză

A DĂUN//Á ~éz

intranz. A cauza o daună (cuiva); a aduce daune. [Sil. dă-u-] /Din daună

DĂUNÁ

vb. I. intr. A păgubi, a face stricăciuni; a prejudicia. [Pron. dă-u-, p.i. -nez. / < daună].

DĂUNÁ

vb. tr. a păgubi pe cineva; a prejudicia. (< daună)
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar