Definitia dată definitie DEX Online, dictionar roman

DÁTĂ,

date, s.f. I. Timpul precis (exprimat în termeni calendaristici) când s-a produs sau urmează să se producă un eveniment. ♦ Indicația acestui timp pe un act, pe o scrisoare etc. (pusă la întocmirea lor). II. Fiecare dintre numerele, mărimile, relațiile etc. care servesc pentru rezolvarea unei probleme sau care sunt obținute în urma unei cercetări și urmează să fie supuse unei prelucrări. – Din fr. date.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dată

DÁTĂ

s. 1. (înv.) veleat. (La ce ~ s-a întâmplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, veleat. (La ~ hotărâtă ...) 3. v. oară. 4. v. rând, (reg.) vers. (În trei dăți am fost pe deal.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dată

DÁTĂ

s. v. datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiție, ursită, uz, uzanță, zodie.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dată

DÁTĂ

s. 1. (înv.) veleat. (La ce ~ s-a întâmplat evenimentul?) 2. termen, timp, vreme, zi, (pop.) soroc, (înv.) sorocire, veleat. (La ~ hotărâtă ...) 3. v. oară. 4. v. rând, (reg.) vers. (În trei dăți am fost pe deal.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dată

DÁTĂ

s. v. datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiție, ursită, uz, uzanță, zodie.

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dată

dátă

(soartă, obicei) s. f.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dată

dátă

(momentul unei întâmplări, oară) s. f., g.-d. art. dății; pl. dăți

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dată

dátă

(calendaristică, a unei probleme) s. f., pl. dáte

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dată

dátă

(soartă, obicei) s. f.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dată

DÁT//Ă² dăți

f. Fiecare dintre cazurile când se produce o întâmplare sau un fapt care se repetă; oară. O singură ~. Ultima ~. ♢ De altă ~ din trecut; de cândva. O ~ pentru totdeauna definitiv; categoric. De fiecare ~ de câte ori are loc. De ~a aceasta în cazul de față. /<fr. date

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dată

DÁT//Ă¹ ~e

f. 1) Timpul precis când s-a produs sau urmează să se producă un fapt, un eveniment. ~ istorică. 2) Indicație a acestui timp pe un act. 3) la pl. Fapte concrete cunoscute care servesc drept punct de plecare pentru cercetarea unei probleme sau pentru a trage o concluzie. ~e științifice. /<fr. date

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dată

dată (dắți),

s.f. – 1. Oară, rînd. – Dintr-o dată, brusc. – Pe dată, imediat. – 2. Soartă, destin. De la dat, part. de la a da (după Tiktin, direct din lat. data); pentru al doilea sens, cf. lat. fata, rom. zisa, scrisa. Cu acest ultim sens formează și pl. date. Se întîlnește cu dată, s.f. (timpul precis al unui eveniment), din fr. date, și dată, s.f. (dat, antecedent), traducere a fr. donnée. Comp. altădată, adv. (odinioară), care se distinge de obicei de altă dată (în alt rînd; încă o dată); deocamdată, adv. (pentru moment); deodată, adv. (dintr-o dată, brusc; simultan); vreodată, adv. (uneori); niciodată, adv. (nicicînd); îndată, adv. (imediat). – Din rom. provine rut. data „rație” (Candrea, Elemente, 407).

Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia dată

DÁTĂ

s.f. Timp în care s-a petrecut, s-a făcut sau trebuie să se facă ceva; indicația acestui timp. [< fr. date, it. data].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia dată

DÁTĂ

s.f. Timp în care s-a petrecut, s-a făcut sau trebuie să se facă ceva; indicația acestui timp. [< fr. date, it. data].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia dată

DÁTĂ

s. f. 1. timp în care s-a petrecut sau urmează să se facă ceva; indicația acestui timp. 2. (mat.) număr, mărime, relație etc. care servește la rezolvarea unei probleme. 3. (pl.) informații referitoare la ceva. (< fr. date)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia dată

DÁTĂ

s. f. 1. timp în care s-a petrecut sau urmează să se facă ceva; indicația acestui timp. 2. (mat.) număr, mărime, relație etc. care servește la rezolvarea unei probleme. 3. (pl.) informații referitoare la ceva. (< fr. date)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia dată

áltă dátă

(în altă împrejurare) loc. adv., pl. álte dăți

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dată

áltă dátă

(în altă împrejurare) loc. adv., pl. álte dăți

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dată

áltă dátă

(în altă împrejurare) loc. adv., pl. álte dăți

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dată

áltă dátă

(în altă împrejurare) loc. adv.

Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2 | definitia dată

áltă dátă

(în altă împrejurare) loc. adv.

Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2 | definitia dată

áltă dátă

(în altă împrejurare) loc. adv.

Dictionar: Dictionar ortografic, ortoepic si morfologic al limbii romane, editia a II-a - DOOM 2 | definitia dată

altă dată!

expr. (iron.) niciodată!

Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia dată

altă dată!

expr. (iron.) niciodată!

Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia dată

altă dată!

expr. (iron.) niciodată!

Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia dată

ástă dátă

loc. adv.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dată

câte o dátă

(câte o singură dată) adv. + num.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dată

câte o dátă

(câte o singură dată) adv. + num.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dată

câte o dátă

(câte o singură dată) adv. + num.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dată

DAT¹,

daturi, s.n. I. Faptul de a da²; (urmat de determinări introduse prin prep. „la”) efectuare a anumitor operații de prelucrare. Datul la rindea. II. 1. Realitate ca punct de la care se pleacă într-un raționament, într-o discuție; fapt din care rezultă sau se deduc altele; noțiune fundamentală. 2. (În superstiții) Boală care s-ar datora vrăjilor, farmecelor. 3. (În expr.) Așa e datul (cuiva) = așa e soarta (cuiva). – V. da².

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dată

DAT², -Ă,

dați, -te, adj., s.f. I. Adj. Pus la dispoziție, oferit; înmânat, transmis, prezentat, dăruit. ♢ Expr. La un moment dat = într-un anumit moment; în clipa aceea. În cazul dat = în acest caz, în cazul de față. Dat fiind (că...) = ținând seama de... (sau că...), având în vedere (că...); deoarece. Dat dracului (sau naibii) = deștept, isteț; șmecher, șiret. Dat uitării = uitat, părăsit. II. S.f. 1. Momentul, împrejurarea (repetabilă) când se produce un fapt; oară, rând. ♢ Loc. adv. Data trecută = cu prilejul anterior. Data viitoare = într-o împrejurare ulterioară. De data aceasta (sau asta) ori de astă dată = de rândul acesta, acum. Pe dată ce... (sau cum...) = îndată; pe loc, numaidecât. O dată = într-un singur caz. Nu o dată = de multe ori. Încă o dată = din nou. 2. (La pl.) Fapte stabilite (de știință), elemente care constituie punctul de plecare în cercetarea unei probleme, în luarea unei hotărâri etc. III. S.f. (Reg.) Soartă, destin. ♢ Cum (sau precum) e data = după cum e obiceiul, datina. – V. da².

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dată

dat

(boală atribuită vrăjilor) s. n., pl. dáturi

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dată

dat

(faptul de a da, punctul de plecare al unui raționament, soartă) s. n.

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dată

dat

adj. m., pl. dați; f. sg. dátă, pl. dáte

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dată

DAT¹ dátă (dați, dáte)

v. A DA. ♢ ~ dracului a) foarte isteț; ager; b) șmecher. La un moment ~ la un moment oarecare; dintr-o dată. În cazul ~ în cazul de față. ~ fiind (că...) având în vedere; deoarece; întrucât. ~ uitării părăsit; uitat. / v. a da

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dată

DAT² ~uri

n. 1) Fapt real servind ca punct de plecare în procesul de cunoaștere. 2) reg. Forță supranaturală despre care se crede că determină desfășurarea evenimentelor; soartă; ursită; fatalitate; destin. / v. a da

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dată

DAT¹ dátă (dați, dáte)

v. A DA. ♢ ~ dracului a) foarte isteț; ager; b) șmecher. La un moment ~ la un moment oarecare; dintr-o dată. În cazul ~ în cazul de față. ~ fiind (că...) având în vedere; deoarece; întrucât. ~ uitării părăsit; uitat. / v. a da

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dată

DAT¹ dátă (dați, dáte)

v. A DA. ♢ ~ dracului a) foarte isteț; ager; b) șmecher. La un moment ~ la un moment oarecare; dintr-o dată. În cazul ~ în cazul de față. ~ fiind (că...) având în vedere; deoarece; întrucât. ~ uitării părăsit; uitat. / v. a da

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dată

DATÁ,

datez, vb. I. 1. Tranz. A stabili data exactă a unui eveniment sau a unui fapt din trecut. ♦ A pune data pe o scrisoare, pe un act etc. 2. Intranz. (Cu determinări introduse prin prep. „de la ”, „de” sau „din”) A se fi produs, a se fi făcut, a fi început să existe. – Din fr. dater.

Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia dată

DATÁ

vb. a exista. (Acest obicei ~ de un secol.)

Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia dată

datá

vb., ind. prez. 1 sg. datéz, 3 sg. și pl. dateáză

Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia dată

A DAT//Á ~éz 1.

tranz. 1) (evenimente, fapte din trecut) A localiza în timp, stabilind data exactă. 2) (scrisori, acte) A prevedea cu data de realizare. 2. intranz. A avea începutul; a-și trage existența. /<fr. datez

Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia dată

DATÁ

vb. I. 1. tr. A stabili (cu exactitate) data, timpul când s-a petrecut ceva. ♦ A pune data (pe un document, pe un act etc.). 2. intr. A-și avea începutul, a începe din... [< fr. dater, it. datare].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia dată

DÁTA

s.n. (Latinism) Lucrurile cunoscute, date, care stau la baza unui raționament, a unei cercetări etc. [< lat. data – lucruri date < dare – a da].

Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia dată

DATÁ²

vb. I. tr. a stabili data unui fapt din trecut. ♢ a pune data pe un act, pe o scrisoare etc. II. intr. a-și avea începutul, a începe din... (< fr. dater)

Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia dată