Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția curs definiție dex
curs
găsește rime pentru
curs
Cuvinte apropiate:
cors
,
cur
,
cura
(1 cur),
cura
(1 curez),
cură
,
curb
,
cure
,
curm
,
curs
,
cursă
,
curt
,
ocurs
,
scurs
,
urs
CURS
1
,
cursuri
,
s.n.
I.
1.
Mișcare
a unei
ape
curgătoare
în
direcția
pantei
;
p. ext.
albia
,
întinderea
sau
direcția
unei
ape
curgătoare
.
2.
(Înv.)
Mers
(
repede
).
II.
Fig.
1.
Trecere
,
durată
,
interval
(de
timp
). ♢
Loc
. prep.
În
cursul
...
= în
timpul
cât
durează
ceva.
În curs de...
= în
timp
de...
2.
Desfășurare
,
mers
,
direcție
a unor
evenimente
. ♢ Expr.
A da curs unei
cereri
= a
lua
în
considerare
, a
rezolva
o
cerere
.
III.
Preț
sau
cost
, la un
moment
dat
, al unei
hârtii
de
valoare
în
raport
cu altă
hârtie
de
valoare
. ♢
Cursul
acțiunilor
=
prețul
la care se
vând
și se
cumpără
acțiunile
la un
moment
dat
.
Cursul
bursei
=
prețul
la care este
cotată
la un
moment
dat
, la
bursă
, o
hârtie
de
valoare
, o
valută
străină
etc. ♦
Putere
de
circulație
a unei
monede
. – Lat.
cursus
(cu unele
sensuri
după fr.
cours
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia curs
CURS
2
,
cursuri
,
s.n.
1.
Expunere
,
predare
a unei
materii
de
studiu
sub
forma
unui
ciclu
de
lecții
sau de
prelegeri
;
p. ext.
oră
sau
totalitatea
orelor
de
program
destinate
acestei
expuneri
.
2.
Ciclu
de
lecții
tipărite
,
șapirografiate
sau
dactilografiate
în
volum
(și
servind
ca
manual
). – Din fr.
cours.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia curs
CURS
s. v.
alergare
,
cursă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curs
CURS
s.
1.
v.
prelegere
.
2.
v.
oră
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curs
CURS
s.
1.
(GEOGR.)
curent
, (înv. și
reg
.)
scursură
, (
reg
.)
scurs
,
scursoare
, (înv.)
cursoare
.
(~ul
apei
.)
2.
v.
albie
.
3.
interval
,
răstimp
,
timp
,
vreme
, (înv.)
diastimă
.
(În ~ de un
veac
.)
4.
v.
evoluție
.
5.
direcție
.
(Un ~
neașteptat
al
evenimentelor
.)
6.
(
EC
.
POL
.)
valoare
.
(~ul
dolarului
.)
7.
(
EC
.
POL
.)
rată
.
(~ul
schimbului
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curs
curs
(
curgere
,
mers
,
expunere
) s. n., pl.
cúrsuri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia curs
CURS
2
~uri
n.
1)
Expunere
a unei
materii
de
studiu
sub
forma
unui
ciclu
de
lecții
sau de
prelegeri
. 2)
Totalitatea
orelor
de
program
destinate
acestei
expuneri
. 3)
Carte
cuprinzând
un
ciclu
de
lecții
sau
prelegeri
. 4)
la pl.
Formă
de
învățământ
(
ridicare
a
calificării
,
reprofilare
etc.) de
scurtă
durată
.
~
uri
serale
.
/<fr.
cours
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia curs
CURS
1
~uri
n.
1)
Mișcare
a unei
ape
curgătoare
în
direcția
pantei
. 2)
Întindere
a unei
ape
de la
izvoare
până la
vărsare
.
~ul
inferior
. ~ul
superior
.
3)
fig.
Interval
,
durată
de
timp
. ♢
În ~ de...
în
timp
de... 4)
Desfășurare
a unui
eveniment
.
În ~ul
pregătirilor
...
♢
Lucrări
în ~
lucrări
care se
înfăptuiesc
.
A da ~ unei
cereri
a
înainta
cererea
spre
rezolvare
. 5)
fin
.
Prețul
care se
stabilește
la
bursă
(
pentru
valută
,
hârtii
de
valoare
,
polițe
etc.). 6)
fin
.
Prețul
unei
unități
bănești
străine
,
exprimat
în
unități
bănești
naționale
. /<lat.
cursus,
fr.
cours
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia curs
CURS
s.n.
I. 1.
Expunere
,
predare
a unei
materii
,
făcută
la o
catedră
de
învățământ
superior
sau
forma
unui
ciclu
de
lecții
sau
prelegeri
; (
p. ext.
)
oră
sau
totalitatea
orelor
de
program
afectate
acestei
expuneri
.
2.
Volum
care
reunește
un
ciclu
de
lecții
sau de
prelegeri
.
II.
Preț
al
unității
bănești
dintr-o
țară
,
exprimat
în
unitățile
bănești
din
celelalte
țări
;
preț
variabil
,
stabilit
la
bursă
,
pentru
valută
,
hârtii
de
valoare
etc. [Cf. lat.
cursus
, fr.
cours
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia curs
CURS
2
s. n.
1.
preț
variabil
,
stabilit
la
bursă
, cu care se
cumpără
și se
vând
valutele
și
hârtiile
de
valoare
. 2.
preț
al
unității
monetare
dintr-o
țară
,
exprimat
în
unitățile
bănești
ale
altei
țări
. o în ŭl = pe
perioada
; a da ~ unei
cereri
= a
rezolva
o
cerere
. (< lat.
cursus
, fr.
cours
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia curs
CURS
1
s. n.
1.
ciclu
de
lecții
sau
prelegeri
ținute
la o
catedră
de
învățământ
superior
. 2.
volum
care
reunește
un
asemenea
ciclu
. (< fr.
cours
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia curs
A ABATE CURSUL RÂULUI
: A
schimba
,
direcția
,
sensul
,
evoluția
.
Dictionar: Aceasta sursa include definitii ale unor cuvinte de uz curent care nu exista in nici unul din celelalte dictionare
|
definitia curs
a-i curge balele după
expr.
a
dori
, a
pofti
, a
râvni
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia curs
a-i curge borșul
expr.
a avea o
hemoragie
, a
sângera
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia curs
a-i curge Dâmbovița
expr. (înv.)
a avea o
blenoragie
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia curs
CÚRE
vb. III v.
curge
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia curs
CÚRE
vb. v.
alerga
,
curge
,
fugi
,
goni
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curs
cúre
vb. III (înv.)
1.
a
alerga
, a
fugi
; a se
grăbi
.
2.
a
curge
.
3.
a se
rostogoli
, a se
înșira
, a se
întinde
.
4.
a se
decolora
.
5.
a
pica
, a
picura
, a
izvorî
.
6.
a se
desprinde
, a
cădea
.
7.
a
atârna
, a
spânzura
.
8.
a se
îngrămădi
, a
năvăli
, a
năpădi
.
9.
a se
desfășura
, a se
petrece
, a se
întâmpla
, a
decurge
.
10.
a
trece
, a se
scurge
.
11.
a
rezulta
, a
proveni
, a
deriva
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia curs
cúre (-r, -rs),
vb. –
1.
A
fugi
, a
merge
în
goană
. –
2.
A
curge
un
lichid
. –
3.
A se
scurge
, a
ieși
o
secreție
din
corp
. –
4.
A se
revărsa
. –
5.
A se
scurge
lichid
dintr-un
vas
. –
6.
A se
îngrămădi
, a
năvăli
, a se
îmbulzi
. –
7.
A se
risipi
, a se
întinde
. –
8.
(Înv.) A se
dezvolta
, a se
produce
. –
9.
A se
scurge
, a
trece
. –
10.
(Înv.) A
rezulta
, a
proveni
, a
decurge
. –
11.
A
cădea
, a se
vărsa
, a se
risipi
. –
12.
A
recădea
. – Var.
cura
. Mr.
cur
,
curare
, megl.
cur
. Lat.
cŭrrĕre
(Pușcariu 455;
Candrea
-
Dens
., 451; REW 2412;
DAR
); cf. it.
correre
, prov., cat., sp.,
port
.
correr
, fr.
courir
. Cf. și
curînd
,
curge
.
Este cuvînt înv.,
aproape
complet
substituit
în
literatură
prin
curge
(
totuși
, mai sînt
scriitori
care
preferă
să
scrie
cură
în
loc
de
curge
); însă este
comun
în
limbajul
popular
.
Asimilat
în
parte
cu
cura
„a
curăța
”, prin
intermediul
var. Der.
curător
,
adj. (care
aleargă
;
curent
);
curătoare
, s.f. (
vas
de
lemn
care
servește
la a
transvaza
vinul
), se
confundă
cu der.
identic
de la
cura
„a
curăța
”;
curător
, s.n. (brînză în
calup
);
curăre
,
s.f. (înv.,
scurgere
; înv.,
spermă
);
curătură
,
s.f. (
vas
pentru
a
transvaza
vinul
);
cursoare
, s.f. (curs
revărsare
;
diaree
;
trecere
a
timpului
;
decurs
), cuvînt înv. (
sec
. XVII), pe care
Candrea
-
Dens
., 459
îl
derivă
direct
din lat.
cursoria
;
cursură
(var.
cursătură
), s.f. (curs;
revărsare
;
diaree
), cuvînt înv., pe care
DAR
îl
consideră
că
provine
direct
din lat.
cursura
;
scure
(var.
scura
), vb. (a
curge
, a se
revărsa
, a se
scurge
, a
trece
), pe care
Candrea
-
Dens
., 454
îl
deduce
din lat.
excŭrrĕre
;
scursoare
(var.
scurs
(
ăt
)
ură
), s.f. (
scurgere
;
flux
;
puroi
;
drojdie
,
depunere
);
încura
, vb. (a
fugi
, a
face
calul
să
fugă
;
despre
cai
, a
alerga
; refl., a se
fugări
, a se
urmări
vînatul
), pe care Pușcariu
Dacor.,
IV
, 687 și
DAR
îl
consideră
der. de la un lat. *
incurrare
,
factitiv
de la
currere
, cf.
Candrea
-
Dens
., 463;
încurătură
(var.
încurătoare
), s.f. (
cursă
de
cai
;
hipodrom
). – Cf.
cursă
,
curînd
. Der. neol.
curent
, adj., din lat.
correntem
, fr.
courant
;
curent
,
s.m.;
curenta
,
vb. (a
electrocuta
);
curs,
s.n., din fr.
cours
;
cursă
,
s.f., din fr.
course
;
cursier
, s.m. (
armăsar
), din fr.
coursier
, înv.;
cursist
, s.m.;
cursiv
, adj., din fr.
cursif
;
cursivitate
, s.f.;
curier
, s.m., din fr.
courrier
;
curtier
, s.m., din fr.
courtier
;
curtaj
,
s.n., din fr.
courtage
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia curs
CÚRGE,
pers
. 3
cúrge
,
vb. III. Intranz.
I.
1.
(
Despre
ape
) A se
mișca
necontenit
în
direcția
pantei
. ♢ Expr.
A
curge
gârlă
= a
veni
din
belșug
.
Va
curge
multă
apă
pe
gârlă
(sau
pe
Dunăre
)
= va
trece
mult
timp
.
Dacă
(sau
de) nu
curge
,
pică
=
chiar
dacă
câștigul
nu este
mare
, tot te
alegi
cu ceva. ♦ (
Despre
ploaie
) A
cădea
din
abundență
,
întruna
.
2.
A
pluti
.
Curgeau
pe
râu
scânduri
rupte
.
3.
(
Despre
sânge
) A
circula
.
4.
(
Despre
lacrimi
,
sudoare
;
p. ext.
despre
sânge
) A se
scurge
, a
picura
. ♦ A
supura
. ♦ (
Despre
unele
materii
trecute
în
stare
lichidă
) A se
prelinge
.
A curs
lumânarea
.
♦ A
lăsa
să se
scurgă
lichidul
dinăuntru
.
Curge
butoiul
.
5.
A se
desprinde
din ceva,
căzând
succesiv
,
bucată
după
bucată
.
6.
A
atârna
, a
spânzura
.
Părul
lung
curgea
în
vițe
până pe
spate
.
♢ Expr.
A-i
curge
(cuiva)
peticele
= a fi
îmbrăcat
în
haine
zdrențăroase
.
7.
(
Despre
grupuri
de
ființe
sau de
vehicule
) A se
succeda
necontenit
, a
veni
mereu
; a
năpădi
.
II.
Fig.
1.
(
Despre
vorbe
,
discursuri
,
stil
etc.) A se
înșira
cu
ușurință
.
2.
(
Despre
timp
,
viață
,
zile
etc.) A
trece
, a se
desfășura
.
3.
(
Despre
termene
,
dobânzi
) A se
socoti
, a
începe
de la...
4.
(Înv.;
despre
apariția
unui
fenomen
) A
rezulta
, a
proveni
, a
decurge
. [Perf. s.
curse
,
part
.
curs.
– Var.: (înv. și
reg
.)
cúre
vb. III] – Lat.
currere
(după
merge
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia curs
CÚRGE
vb. v.
decurge
,
proveni
,
reieși
,
rezulta
,
scurge
,
trece
,
urma
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curs
CÚRGE
vb.
1.
(
astăzi
rar
) a se
scurge
, (pop.) a
merge
, (înv. și
reg
.) a
cure
, a
râura
, (înv.) a
purcede
.
(
Apa
~
lin
la
vale
.)
2.
a
trece
.
(
Apa
~,
pietrele
rămân
.)
3.
v.
circula
.
4.
a-i
pica
, a-i
picura
, a i se
prelinge
, a i se
scurge
, (pop.) a-i
merge
.
(Îi ~
lacrimi
din
ochi
.)
5.
v.
supura
.
6.
v.
atârna
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curs
cúrge
vb., ind. prez. 3 sg.
cúrge
;
3 pl.
curg
;
part
.
curs
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia curs
A CÚRGE
pers
. 3
cúrge
intranz.
1)
(
despre
ape
)
A se
mișca
necontenit
la
vale
. ♢
~
gârlă
a
veni
cu
prisosință
. 2)
fig. (
despre
ființe
sau
vehicule
)
A se
deplasa
în
lanț
; a
veni
într-un
șuvoi
permanent
. 3)
fig. (
despre
viață
,
unități
de
timp
)
A se
consuma
treptat
; a se
scurge
; a
trece
. ♢
Va
curge
încă
multă
apă
pe
râu
(
sau
pe
gârlă
, pe
Dunăre
etc.)
va
trece
încă
multă
vreme
. 4)
(
despre
ploaie
)
A
cădea
din
belșug
. 5)
(
despre
învelitori
,
acoperișuri
,
poduri
)
A
lăsa
să
pătrundă
apa
(sau alte
lichide
). 6)
(
despre
lacrimi
,
sudoare
etc.)
A
ieși
prelingându-se. 7)
(
despre
sânge
)
A se
mișca
continuu
într-un
anumit
sens
și într-un
anumit
spațiu
. 8)
(
despre
recipiente
)
A
lăsa
să
iasă
lichidul
dinăuntru
. 9)
pop. (
despre
bube
,
răni
)
A
elimina
puroi
; a
supura
; a
puroia
. 10) A se
desprinde
din ceva,
căzând
câte
puțin
și
succesiv
.
Grâul
curge
din
sac
.
♢
A-i ~
peticele
a fi
îmbrăcat
în
haine
zdrențăroase
. 11) A
atârna
liber
în
jos
.
Părul
curge
pe
spate
. 12)
fig. (
despre
cuvinte
,
expresii
etc.)
A se
înșira
cu
ușurință
. /<lat.
currere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia curs
cúrge (-g, cúrs),
vb. –
1.
A se
prelinge
o
masă
lichidă
. –
2.
A
pluti
. –
3.
A
produce
, a
cauza
. –
4.
A se
vărsa
(un rîu). –
5.
A
ieși
, a
supura
o
secreție
din
corp
. –
6.
A se
revărsa
, a da pe
dinafară
. –
7.
A
pierde
lichid
un
vas
. –
8.
A
veni
în
număr
mare
. –
9.
A se răspîndi. –
10.
A se
dezvolta
. –
11.
A
trece
(
timpul
), a se
scurge
(
timpul
). –
12.
A
decurge
, a
proveni
. –
13.
A
cădea
, a se
împrăștia
. –
14.
A
recădea
. –
15.
A
circula
(sîngele). De la vb.
a
cure
,
modificat
după un
întreg
grup
de
verbe
care au o
formă
identică
la
part
.
trecut
și la perf. simplu:
curg
a
fost
refăcut
după
curs
, ca
mers
,
șters
,
ung
,
sting
,
împung
,
dreg
,
etc. (după Pușcariu 455;
DAR
și Pușcariu,
Lr.,
22,
numai
prin
analogie
cu
merg
și
pentru
a
evita
omonimia
de la
prezent
cu
cur
; cf. Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni
, I, 421;
Candrea
-
Dens
., 457).
Fundamental
are
aceleași
sensuri
cu
cure
,
dar
se
aplică
numai
maselor
lichide
sau
obiectelor
imateriale
; prin
urmare
lipsește
sensul
de „a
fugi
, a
alerga
”,
propriu
lui
cure
. – Der.
curgător
, adj. (care
curge
;
fluid
);
cursător
, adj. (înv.,
curgător
);
decurge
, vb. (a
proveni
),
format
din fr.
découler
de la
couler
;
decurs
, s.n. (transcurs);
scurge
, vb. (a
vărsa
; a
goli
; a
prelinge
; a se
vărsa
un rîu; a
trece
timpul
), care
reprezintă
, prin
intermediul
lui
a
scure
și cu
aceeași
modificare
ca
curge
, lat.
excŭrrĕre
(
Candrea
-
Dens
., 461;
Candrea
);
incurge
, vb. (a
invada
, a
face
o
incursiune
, a
pătrunde
), cuvînt
literar
folosit
în Trans.,
format
după
modelul
lat.
incŭrrĕre
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia curs
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK