Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția curele definiție dex
curele
găsește rime pentru
curele
Cuvinte apropiate:
curere
CÚRĂ,
cure
,
s.f.
Tratament
medical
constând
din
aplicarea
metodică
a unor
mijloace
terapeutice
(
băi
,
regim
etc.). ♢
Cură
balneoclimatică
=
folosire
în
scop
terapeutic
a
apelor
minerale
, a
nămolurilor
, a
factorilor
climatici
etc. – Din fr.
cure
,
lat.
cura
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia curele
cúră
s. f., g.-d.
art
.
cúrei
;
pl.
cúre
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia curele
CÚR//Ă ~e
f.
Tratament
medical
constând
din
folosirea
unor
metode
terapeutice
. /<fr.
cure
,
lat.
cura
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia curele
cúră (-ri),
s.f. –
Tratament
medical
. Fr.
cure
. – Der.
cura
,
vb. (a
îngriji
),
puțin
folosit
;
curarisi
,
vb. (a
îngriji
), cu suf. -
isi
;
curabil
,
adj. (
vindecabil
);
incurabil
,
adj. (
incurabil
);
curativ
, adj. (care
vindecă
);
curator
,
s.m. (
persoană
care
exercită
drepturile
și
execută
obligațiile
decurgînd din
curatelă
);
curatelă
, s.f., din fr.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia curele
CÚRĂ
s.f.
Tratament
(
îndelungat
) al unei
boli
prin
băi
,
regim
etc. [< fr.
cure
, cf. it., lat.
cura
–
îngrijire
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia curele
CÚRĂ
s. f.
tratament
al unei
boli
prin
băi
,
regim
etc. (< fr.
cure
, lat.
cura
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia curele
CUREÁ,
curele,
s.f.
1.
Fâșie
lungă
din
piele
,
cânepă
,
material
plastic
etc.;
spec
.
o
astfel
de
fâșie
folosită
ca
cingătoare
. ♢ Expr.
A-l ține
(pe cineva)
cureaua
(sau
curelele
)
= a avea
curaj
; a
cuteza
; a fi în
stare
(să...).
2.
(În
sintagma
)
Curea
de
transmisie
=
a)
bandă
de
piele
sau de
pânză
continuă
,
flexibilă
și
rezistentă
, cu
ajutorul
căreia
se
poate
transmite
mișcarea
de
rotație
și
puterea
corespunzătoare
de la un
scripete
(sau un
arbore
) de
mașină
la
altul
;
b)
fig.
ceea ce
servește
ca
intermediar
pentru
a
transmite
ceva.
3.
(Înv. și pop.)
Măsură
de
lungime
egală
cu
circa
16
picioare
;
p. ext.
fâșie
lungă
și
îngustă
de
pământ
. – Lat.
corrigia.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia curele
CUREÁ
s. v.
centură
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curele
CUREÁ
s. v.
nojiță
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curele
cureá
s. f.,
art
.
cureáua
,
g.-d.
art
.
curélei
;
pl.
curéle
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia curele
CUR//EÁ ~éle
f.
1)
Fâșie
lungă
de
piele
sau din alte
materiale
având
diferite
întrebuințări
. 2)
Fâșie
din
piele
sau din
alt
material
, care
servește
la
încins
sau la
ajustat
îmbrăcămintea
;
cingătoare
;
brâu
;
cordon
;
centură
. ♢
A (nu)-l ține ~eaua
a (nu) se
simți
în
stare
să... 3):
~ de
transmisie
bandă
continuă
de
piele
sau de
pânză
rezistentă
, care
servește
pentru
transmiterea
mișcării
de
rotație
de la un
ax
la
altul
. [
Art
.
cureaua
; G.-D.
curelei
;
Sil
.
cu-
rea
] /<lat.
corrigia
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia curele
cureá (curéle),
s.f. –
1.
Fîșie
lungă
din
piele
,
material
plastic
etc.
folosită
ca
cingătoare
. –
2.
Bici
. –
3.
Șiret
de
piele
. –
4.
Centură
,
fașă
,
legătură
. –
5.
Toartă
,
mîner
de
piele
al unor
obiecte
grele
. –
6.
(Înv.)
Măsură
de 16
picioare
. –
7.
Limbă
de pămînt,
margine
de
grind
. –
8.
Dans
popular
. –
9.
(Înv.)
Joc
de
noroc
tipic
pentru
unii
șarlatani
care
frecventau
tîrgurile,
interzis
în 1820 de
domnitorul
Alexandru
Șuțu. – Mr.
curao
, megl.
curauă.
Lat.
corrigia
(
Diez
, I, 250;
DAR
).
Rezultatul
rom
. este
normal
, în
privința
fonetismului
, cf. Rosetti, I, 75;
totuși
, se
preferă
adesea
un der.
ipotetic
de la
corium
(Densusianu,
Rom
.,
XXXIII, 277), de
tipul
*
corella
(Pușcariu 459;
Iordan
,
Dift.,
59) sau *
coriella
(Meyer,
Alb
.
St
.,
IV
, 79;
Pascu
, I, 73); însă cf.
sard
.
korria,
sp.
correa.
Sensul
7
apare
și în
sard
. – Der.
curelar
,
s.m. (
meșter
care
face
curele,
hamuri
);
curelărie
,
s.f. (
meșteșugul
curelarului
;
atelierul
curelarului
);
curelușe
, s.f. (
bici
);
încurela
,
vb. (a strînge în curele, a
încinge
). Din
ro
,
par
a
proveni
ngr. ϰουρέλι „cîrpă” și ϰουρελιάζφ „ a
tăia
în fîșii; a
face
bucăți
”, și mag.
kurélye
(Edelspacher 17).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia curele
CUREAUA VÂNĂRII
s. v.
bucar
,
curar
,
vânar
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia curele
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK